Cum, mă, cum?

 Cum, frate, cum?Cum să fii aşa de proastă? Păi, e tare simplu, da' parcă e prea de tot, ce naiba, s-a tâmpit lumea, vine apocalipsa, ce aveţi, oameni buni?

 Motivul revoltei mele are 1.70 înălţime, cizme albe dintr-o imitaţie de dantelă ce mă scârbeşte profund, unghii false, coadă de cal "geluită", vopsită, "fixată" cu de toate, gene false cu "ştrasuri" care-i atârnă de pleoape ca nişte decoraţiuni de crăciun, ochi conturaţi cu negru şi mov, ce-ţi dau senzaţia că a fost bătută zdravăn recent, şi, colac peste pupăză, o cămaşă model bărbătesc, transparentă, ce se chinuie să îmbrace şi să acopere de la gât în jos, ne mai fiind "ajutată" în partea de jos de nici o altă piesă vestimentară, în mână un pachet de ţigări ieftine cu aromă de grătar (fata e la cură de slăbire) , şi un telefon model "cărămidă", blackberry "curve", modelul telefonului reflectând statutul domnişoarei în cauză (fără să fiu rea, sau exagerată:D) . "Look.ul" acesteia fiind, bineînţeles, completat de o privire plină de dezgust faţă de "împuţiţii" cu care i-a fost dat să călătorească  (dacă limuzina lu' tăticu' nu mai avea benzină ce să facă? doar nu putea să întârzie la petrecere, nu?) şi, pentru o accentuare mai evidentă a frumuseţii ei orbitoare, nişte buze date cu balsam, gloss, ruj, conturate cu un alt ruj, date cu "crema de după rujare" şi cu "uleiul anti crăparea buzelor", scose în relief. Brr... Mi se face şi acum rău când îmi amintesc cum, din greşeală, în raza vizuală îmi apăreau chiloţii ei (parcă nici lor nu le venea să creadă cât de expuşi sunt ) ivindu-se prin cămaşă. Acest "outfit" de petrecere, era afişat fără nici o jenă, fata făcând faţă cu demnitate privirilor piezişe pe care i le aruncau doamnele trecute de 50 de ani şi fluierăturile puştanilor de clasa a 8a, şi problemei "urcatului pe scaun", mai ales când vorbim de scaunele din spate, "cocoţate" pe roţile din spate şi nepregătite pentru o prezenţă aşa de extravagantă, ca domnişoara în cauză. Cămaşa s-a dovedit a nu fi cea mai bună prietenă, încăpăţânându-se să se ridice, iar domnişoara s-a văzut nevoită să-şi pună poşeta de dimensiuni minuscule în poală, ca să acopere vederea :).
 Mă chinuiam să nu pufnesc în râs şi doamna de lângă mine se chinuia să-mi arate că şi ea are aceeaşi problemă :)), dar ne-am uitat amândouă la ea într-un mod ciudat, sperând să înţeleagă că e mai mult decât penibilă. Bine, frate, ai forme, eşti "hot", ok, vrei să le arăţi bărbaţilor în călduri că tu poţi, vrei şi ai cu ce, e o ţară liberă. Dar de aici şi până la a apărea într-un loc public într-o cămaşă şi chiloţi, mi se pare deja prea de tot, vrei să arăţi "sexi" nu să fii considerată curvă, nu? Nu? Să sperăm că da.
 Of, Doamne, tineretul din ziua de azi. Iartă-i, Doamne, că nu ştiu ce fac!

Nimic nou sub bec.

 E o zi ciudată, una din zilele alea în care soarele bate prea tare, nu-ţi mai e foame, vrei să faci ceva, dar parcă nu-ţi vine să faci nimic, şi tot aşa.
 A fost o vacanţă superbă, dar care s-a terminat prea devreme şi prea brusc şi toată fericirea aia s-a transformat într-o imensă amărăciune, melancolie şi tristeţe date de amitirile unei perioade ce se sfârşeşte brusc.
 Zilele trecute vorbeam cu prietena mea, Miranda şi-i spuneam planurile mele de viitor, eram într-unul din momentele alea în care am impresia că pot face orice şi-mi vine să fac de toate şi sunt sigură că voi trece peste orice obstacol şi mă simt aşa puternică, precum puştoaica aia, Matilda, din filmul cu acelaşi nume, care se bătea cu neînfricata femeie-bărbat, Miss. Trunchbull, dar, mă rog, să trecem peste asta. Aşa, şi vorbeam cu ea şi ea era speriată de excesul meu de elan şi nu ştia cum să transforme banalul "HOO!" în ceva mai politicos, aşa că mi-a dat câteva melodii, poate-poate mă mai calmez, îmi găsesc ceva de lucru. E, şi una din melodiile alea (două la număr) era asta http://www.youtube.com/watch?v=am6rArVPip8  , o melodie liniştitoare şi super drăguţă, care m-a făcut să mă liniştesc, să închid ochii şi să încep să cânt şi să dansez prin casă, m-a făcut să-mi  placă persoana pe care o văd zi de zi în oglindă, m-a făcut să-mi dau seama cine sunt, ce vreau, cum sunt, m-a făcut să mă liniştesc şi să-mi pot continua viaţa banală, în linişte... Nu versurile contau, că alea n-au legătură cu starea mea de spirit, ci melodia... Oh, şi uite, mai e una http://www.youtube.com/watch?v=2EIeUlvHAiM&feature=relmfu , da' asta nu are efectul pe care l-a avut precedenta asupra mea... Aşa că acum sunt liniştită şi împăcată şi mi-am ordonat cât de cât gândurile şi sunt gata să mai scriu şi aici.
  Sublim. A început şcoala (nu-i aşa că nu ştiaţi asta dacă nu vă spuneam eu? a? cu plăcere.) , noi profi, noi colegi, boboci disperaţi alergând pe culoare, fugăriţi de găini cu veste anti-oo şi mitraliere cu oo, aceleaşi culoare, aceeaşi atmosferă, aceeaşi clasă, un 1 şi un 0 în plus( cifre ce -în mintea unui adult- exprimă maturitatea elevului ce se află în spatele uşii mari pe care scrie cu cretă SALA X -cu X întors- dar  care, în mintea unui copil, înseamnă doar vesta, mitraliera cu oo şi titulatura de "ăla mare de la a zecea" ), dar aceeaşi agitaţie, dezorganizare, lipsă de chef şi motivaţie, prostie şi mentalitate.
  Avem aşa: una bucată profă de fizică, în acelaşi timp şi dirigă, comentariile sunt de prisos, una bucată profă de chimie, la fel de paralelă cu elevii, una bucată prof de mate ce pare să fi inhalat o doză substanţială de heliu în tinereţe, una bucată profă de muzică ruşinoasă, una bucată profă de sport care ne omoară cu gimnastica ei şi care ne spune "sunteţi fete! fetele trebuie TREBUIE să arate bine! aşa că treceţi la treabă!", una bucată profă de info...de la care nu pricepi nimic şi aici mă opresc pentru că nu risc să fiu nesimţită, una bucată a doua profă de info de la care pricepi tot şi la ora căreia te simţi foarte bine, una bucată profă de psihologie care vine şi se plimbă prin clasă ca şi cum ar avea un singur scop bine fixat, acela de a nu lăsa metru pătrat de parchet necălcat în picioare, una bucată profă de biologie care a plecat disperată de la clasa noastră, costatând că nu ştim o boabă, şi una bucată profă de istorie ce ne pune bulinuţe dacă răspundem la oră, bulinuţe care valorează un punct, astfel încât, dacă o luăm logic, după părerea dânsei, la 6 bulinuţe vei primi nota 10. Şi mă opresc aici cu descrierile că nu pot să detaliez, totuşi sunt profi, vă rog, respect!
  Şi uite aşa a început clasa a 10a... Să sperăm că va fi bine, că voi reuşi să mă adun şi să fac ce trebuie... Cine, coada pisicii, mă crede?:))

Fiţe de România.

 'Neaţa oameni buni. E mijlocul vacanţei, soarele se chinuie să apară de după nori, te ustură pielea de la arsura solară căpătată cînd mergeai cu bicla, ţi-e lene şi nu mai ştii ce melodie să asculţi? Ştiu exact ce simţi. Se numeşte depresivus anotimpus vacantius, varianta de vară.
 În încercarea mea disperată de a nu lăsa lenea să-mi fure cheful de aventură, am plecat cu tata la munte, cică să vedem şi noi cum e pe Transalpina, cea mai înaltă şosea din Românica şi să inspirăm puţin aer de munte, poate doar doar, m-o scăpa de lenea asta împuţită. Tot mergând pe drum, trecând prin staţiunile supra aglomerate de turişti pierduţi în faţa standurilor cu suveniruri ieftine, cu buzunarele pline şi cu drag de cheltuială, am observat acelaşi lucru ca şi în alţi ani, şi anume că e mereu prea multă lume, că toată lumea se duce mereu în acelaşi loc, iar ideea de vacanţă este înţeleasă complet pe dos. Românul se duce într-o staţiune cu familia, se cazează la un hotel, se interesează de cele mai bune restaurante din zonă şi flirtează cu chelnăriţele. Programul lui este unul previzibil ce nu include decât ore de masă şi somn şi, ocazional, o raită pe la buticurile cu suveniruri, să-şi cumpere o cană cu Vlad Ţepeş sau un magnet de frigider care, până la sosirea acasă, se va pierde prin bagaj. Soţia acestuia nu uită să-şi încarce bagajul cu cele două perechi de pantofi cu toc (ea trebuie să fie frumoasă şi când doarme, darmite pe stradă), bijuteriile, loţiunea de plajă, crema de faţă şi bluzele ei cele mai bune (alea cu care se îmbracă atunci când se duce la doctor), ca să fie soţul ei mândru de ea şi să nu se uite după altele. Copii sunt lăsaţi la urmă, cu un bagaj minim şi sunt singurii care chiar se simt bine şi se relaxează. Indiferent că pleacă la mare sau la munte (alte variante nu există în plin sezon de vară), principala grijă este să arătăm bine, să mîncăm bine şi să dormim mult. Relaxare= mâncare multă, somn bun. Puţini sunt cei care lasă în urmă simptomele sedentarismului şi se duc să se plimbe pe munte juma de oră, sau prin pădure, sau să se plimbe pe plajă, să se orienteze şi către alte activităţi înafară de stat.
 Discuţie de la un restaurant ("Tavernă"), la munte, între un domn de vârstă medie şi o chelneriţă tânără:
 Domnul- Scumpo, ce ai de băut?
 "Scumpa" - Ce aţi dori? Bere, vin, whisky?
 D- Ceva digestiv, hai dă-mi ce vrei tu, da?
 "Scumpa"- Am înţeles, o cutie de bere să fie. Doamna ce doreşte?
 D- Pentru doamna, o porţie de salată de varză. Auzi, ce ai, cotlet de porc ceva?
 "Scumpa"- Da, ceafă de porc, mici, ce doriţi?
 D- Mda, păi dă-mi vreo cin'şpe mici, cu muştar şi pâine, 5 chifle şi o porţie de tochitură ţărănească, e mare porţia?
 "Scumpa"- Sunt măricele... Cum doriţi. Deci să fie mici şi tochitură. Altceva?
 D- Cred că atât. Ştii, soţia mea e la cură, iar copilu' mănâncă puţin.
 Copilu'- Maaamii, vreau cartofi prăjiţi cu brânză.
 Doamna- Şşş, taci când comandă tati, ce? vrei să se încurce? Dupaia nu mai înţelege doamna nimic şi ne aduce comanda greşită.
 Copilu'- Dar mamii...
 D- Mulţumim, scumpete.(apoi, către nevastă) Gata, dragă, ne aduce acuma, aveţi răbdare. Pftui ce cald e.
 Atunci, domnul, cosinderând că e prea cald, îşi ridică cu gesturi atent gândite tricoul şi dezvăluie o burtă de toată frumuseţea, mare, voluminoasă, mai ceva ca a unei gravide în luna a 8a demnă de toată mândria şi aprecierea, iar doamna îşi scoate evantaiul din geantă, în timp ce băieţelul grăsuţ se joacă cu o maşinuţă pe faţa de masă.
 Cam acesta este peisajul unei vacanţe la munte cu familia, peisaj tipic românesc, conturat din goana maşinii.
 Una peste alta, n-am văzut mai nimic de pe celebra şosea pentru că era ceaţă, însă ne-am oprit la o stână de unde am cumpărat brânză şi am smotocit cei 3 câini ciobăneşti, mari şi lăţoşi şi ne-am simţit bine:).Vacanţă plăcută!

I se mai zice şi vacanţă.

  Bună ziua lume. După o perioadă lungă de tăcere, iată că nu am mai rezistat şi m-am întors aici împreună cu impresiile, trăirile, evenimentele, bucuriile şi nemulţumirile mele din şi legate de ceva ce se cheamă vacanţa de vară.
  De când m-a dat mama la şcoală şi până în ziua de azi, mi-am petrecut fiecare secundă chinuitoare, înţepenită în scaun, visând la acele 3 luni de leneveală, linişte şi joacă (joaca s-a transformat cu timpul în "distracţie" ), aşteptând cu nerăbdare prima zi de vacanţă, prima zi de libertate. Jumătate din timpul oricărui elev este dedicat planuirii acestei vacanţe în detaliu, pregătind totul ca ea să fie perfectă.Curios lucru, anul acesta, 2011 mai exact, vacanţa de vară mi se pare atât de scurtă, de parcă nu am timp să fac tot ce mi-am propus, să stau şi în Bucureşti să ies cu colegii şi cu prietenii, să merg şi la ţară să fac prăjituri cu bunica, să merg şi cu tata la munte...intru în criză de timp! Ori nişte extratereştrii s-au hotărât să mă saboteze şi s-au jucat cu timpul şi cu nervii mei, ori ministerul s-a jucat puţin cu datele din calendar ... pe bune! Vacanţa asta e din ce în ce mai scurtă! În consecinţă, m-am hotărât să nu-mi mai planific nimic, să las totul "aşa cum a căzut" şi să mă bucur de fiecare moment.
  Vreau de toate, vreau să merg la munte, vreau să evit pe cât posibil marea, vreau să îmi ordonez viaţa, să aşez lucrurile în ordine, atât în capul meu, cât şi în jurul meu, vreau să abuzez până la distrugere de bicicleta mea cea nouă, vreau să merg sa o văd pe măreaţa Tarja Turunen în concert la Sibiu (probabil că pentru asta ar trebui să lustruiesc geamuri şi să spăl farfurii la Mc Donald's pentru o lună, astfel încât să fac rost de bani pentru concert, dar merită efortul! ), vreau să fac ordine în camera mea şi să scap de mormanul ăla de reviste cu Selena Gomez şi Fraţii Jonas ("Popcorn" 8-| revista generaţiilor încuiate - no offense! ) care zace sub pat şi peste care s-au aşezat cu multă grijă şi minuţiozitate aproximativ 17 pânze de păianjen menite să le conserve, având un efect asemănător cu efectul şosetelor asupra unei bucăti de brânză, bineînţeles, nefiind vorba despre miros; vreau să ies în parc cu câinele unchiului meu, pentru că îmi doresc asta de mult timp (este fascinant, este ca un fel de ritual lunar- plimbatul câinelui prin parc, denumit de asemenea şi "alergatul după câine" sau "am venit doi, să nu plecăm mai mulţi...atenţie la femele! " ); vreau să ies la alergat în parc (fără câine), vreau să ascult multă muzică, vreau să văd multe filme bune, vreau să citesc mai mult, vreau de toate, însă sunt mulţumită şi dacă mă relaxez doar.
  Cum arată vacanţa ta?
  P.S. Ascultă până la capăt:).
  http://www.youtube.com/watch?v=9LdpaYX6LdU

Atenţie, accident!

  Se zice (nu ştiu dacă chiar e o vorbă sau e doar în capul meu) că oricât de mult ai colinda lumea, după un timp te întorci acasă. Şi eu, după ce am "călătorit" pe alte meleaguri mă întorc aici, locul de suflet, refugiul meu şi-mi aştern pe hârtie gândurile şi observaţiile.
  Sunt mai multe categorii de proşti dacă stăm să ne gândim mai bine şi să acordăm ceva timp acestei specii aparte de oameni, însă eu am avut de-aface cu două, şi anume :
-prostus dobitocus involuntarus este acel om care îţi face rău fără ca măcar să-şi dea seama şi, după părerea mea, este şi cel mai periculos, pentru că nu gândeşte deloc, ca urmare nici nu i se cer multe.
-animalus prostus intentionatus acel prost răutăcios, care vrea să-ţi facă rău, deci acţiunile lui sunt premeditate şi atent plănuite (bineînţeles, în măsura în care îl duce encefalul).Şi de acesta trebuie să te fereşti, însă nu e chiar aşa de periculos ca fratele lui, dobitocul.
  După cum orice categorie trebuie să aibă şi una sau mai multe sub-categorii (ca la biologie, când îţi înşiră clasele, şi după îţi trânteşte câte 6 sub-clase la fiecare până tâmpeşti), aşa şi minunata şi bogata noastră categorie "animalus prostus intentionatus" are două sub-categorii, după cum urmează:
- mârlanul cu bani (mulţi) , denumit în termeni de specialitate golanul stilat , acel specimen care aleargă toată viaţa după bani, şi când îi obţine are impresia că toţi cad la picioarele lui şi nimeni nu îndrăzneşte să se ia de el sau de mămica lui care l-a făcut.
-băiatul de cartier (atenţie! nu toţi băieţii de cartier sunt proşti, şi prin prost se înţelege incapabil din punct de vedere mintal) zis şi şefu' banilor , acel prost rău, răzbunător, care e în stare sa omoare pe oricine îi fură "gagica".
  Mârlanul cu bani, este de obicei un om de afaceri cu maşini de teren mari, agresive, treburi importante, subordonaţi incapabili şi secretare anorexice care îi aduc cafeaua de dimineaţă cu trei cuburi de zahăr. Mârlanul cu bani îşi cumpără bolid de curse ca să le arate inferiorilor că el poate, vrea şi are cu ce, şi că ar fi mai bine să se dea din calea lui, că altfel se supără şi iese urât. Un astfel de specimen am avut eu onoarea să întâlnesc întâmplător când am plecat de la scoală în timp ce traversam strada pe la trecerea de pietoni. Un anume stimabil domn, pentru care nu pot avea nici măcar doza minimă de respect cuvenit unuia cu 30 de ani mai în vârstă decât mine, om de afaceri, inginer, îşi plimba superba maşină si împopoţonata nevastă cu tocuri roşii de 20 de cm, pe str Toamnei, intersecţie cu blvd.Dacia. După o altercaţie tipic masculină între dânsul şi şoferul unui taxi amărât, eroul nostru, văzându-se învingător, porneşte de pe loc, uitând că eu eram pe trecere pentru că el se oprise ca semn că pot să trec. Minunatei maşini i-a plăcut atât de tare de mine, încât a simţit nevoia să mă pupe, şi m-a izbit cu coarnele in piciorul drept. Luată pe nepregătite de această dorinţă de apropiere, m-am dezechilibrat şi am căzut pe piciorul stâng, spijinindu-mă în mâna stângă şi rostogolindu-mă o dată pe carosabil. Şoferul nostru ghinionist a apăsat pedala din dotare şi şi-a arătat talentele în ale condusului, punând o frână a întâia. Eu, vitează cum sunt, m-am ridicat de jos, l-am intrebat, păstrând o doză de politeţe, oarecum retoric, dacă se află în toate facultăţile mintale, am pus mâna pe telefon şi am sunat-o pe mama. Ajunsă la spital mi se fac o serie de investigaţiuni din care reiese că, slavă cerului, nu aveam nimic rupt, numai "distorsiune musculară". Pierdută între atâţia termeni medicali, traumatizată de impactul cu tancul şi zgâlţâită intr-un cărucior, am ajuns la camera de gardă, unde era şi şoferul împreună cu membrii echipajului de poliţie.
  Nu mai am răbdare să scriu toate detaliile, cert este că nu am nimic rupt, am scăpat ieftin cu o entorsă la mâna stângă, distorsiune musculară la ambele picioare şi dureri la ambele mâini şi în mai multe zone ale corpului. Fericitul posesor al unei amenzi şi (probabil) a unei plângeri penale, n-a nimerit să se scuze şi să-şi ceară şi el drepturile (voia şi dânsul copii după actele medicale), însă a renunţat repede, fiind pus la punct de mama. Dacă nu ţineam capul sus, dacă avea viteză mai mare,dacă nu m-ar fi văzut într-un final... probabil că acum ar fi fost mult mai rău. Am avut noroc, noroc, altfel nici nu vreau să mă gândesc. În două săptămâni mă voi reface complet, voi fi ca nouă, şi să mai îndrăznească vreunul să se pună cu mine!

Ciocǎ.

Ciocarlica si Ela = Iubire Eterna!  Atat am de zis.A zis ea tot, oricum.

Psihopaths.

  Acum o saptǎmânǎ am vorbit pe mess cu o fostǎ colegǎ din generalǎ, Anca, intâmplǎtor şi m-am bucurat tare mult pentru cǎ nu mai vorbisem de mult cu ea si-mi era dor.Nu mai ştiu cum a venit vorba, insǎ mi-a spus cǎ are un cont V.I.P pe http://vplay.ro/ , mi-a dat id.ul şi parola aferentǎ şi m-a indemnat sǎ mǎ uit in voie.Ca un copil mic ce tocmai a deschis cadourile de sub brad, şi, nerǎbdǎtor, sfâşie hârtiuţa în care sunt ambalate cutiile frumos colorate, am dat un click fugar, de om disperat, şi m-am distrat cu noua mea jucǎrioarǎ, am cǎutat nişte seriale pe care le urmǎream ca un copil posedat, în toiul nopţii, în vacanţa de varǎ, stând ghemuitǎ sub un cearceaf, şi m-am lǎsat cuprinsǎ de farmecul imaginilor mişcǎtoare, fascinatǎ, mai ceva ca o mâţǎ în faţa unui iPhone4.Primul serial pe care l-am ales, a fost Criminal Minds (Minţi Criminale), un serial american de succes, care prezintǎ munca de zi cu zi a unor agenţi FBI, în încercarea lor de a rezolva cazuri dificile de crimǎ şi de a prinde fǎptaşul.Deşi mama nu prea e de acord cu serialele astea cu oameni nebuni, eu le ador, pentru cǎ niciodatǎ nu ştii cum se terminǎ, cine a comis de fapt crima sau cum, e multǎ acţiune, mult suspans, tacticǎ şi sunt fascinatǎ.Ǎsta este şi motivul pentru care o idolatrizez pe Agatha Christie, romanele ei sunt de-a dreptul fascinante, surprinzǎtoare, le ador, o ador.
  Episodul pe care am ales sǎ-l urmǎresc este episodul 11,sezonul 6, "25 to Life" şi este vorba despre un nene, pe numele lui Donald Sanderson, care a fost condamnat la 25 de ani de închisoare pentru cǎ a fost gǎsit vinovat de moartea soţiei şi fiicei sale, el susţinând cǎ "nişte drogaţi" au intrat în casa lui şi le-au atacat pe cele douǎ femei, fiul lui împreunǎ cu el, reuşind sǎ scape.Nenea ǎsta este eliberat, agentul FBI Morgan susţinând cǎ omul este reabilitat şi poate fi liber,ne mai reprezentând un pericol pentru societate, însǎ dupǎ nici douǎ zile de la eliberare, el comite altǎ crimǎ, rǎmǎne de vǎzut cum se va termina totul, şi cine este adevǎratul criminal.Iaaaai<3, grozav.Mi-ar plǎcea sǎ lucrez în domeniu, mǎ refer la secţia de criminalisticǎ, ador sǎ caut rǎspunsuri, sǎ cercetez fiecare colţişor al vieţii oamenilor implicaţi, sǎ mǎ documentez, sǎ fac pe detectivul, ador asta, şi mi-ar plǎcea s-o fac şi-n viaţa realǎ, nu doar sǎ citesc despre asta, sau sǎ ma uit la tv, însǎ ai de-aface cu oameni ciudaţi, mulţi cu probleme mentale grave şi rişti mult, astea sunt singurele obstacole ce mǎ ţin departe de aceastǎ meserie incitantǎ.Sau aş putea sǎ mǎ fac medic legist. Neaaa! Sǎ descos morţi şi sǎ stau în mirosul ǎla...Nu,merci!Mǎ  întorc la serialul meu iubit.Cya.
   

Refugiu.

  A trecut şi Paştele,sǎrbǎtoare care nu mai înseamnǎ atât de multe pentru mine acum,spre deosebire de anii trecuţi,adicǎ nu mǎ mai dau cu fundul de pǎmânt cǎ a venit iepuraşul,pentru cǎ ştiu cǎ n-a venit si nici n-o sǎ mai vinǎ.Nu pentru mine,cel puţin,acum sunt mare,nu mai visez la cǎsuţe cu pǎpuşi sau la casetofoane de jucǎrie,nu mai aştept nimic,dacǎ vreau sǎ mǎ "rǎsfǎţ" şi eu,imi iau nişte bani,o târǎsc pe Ciocârlica dupǎ mine pânǎ la magazin http://www.catwork-design.com/ ,ne holbǎm şi salivǎm împreunǎ la vederea accesoriilor şi genţilor ,şi,intr-un final,ne luǎm cercei cu Jimi Hendrix,aşa,simbolic,de paşte.

  Zilele astea am fost la bunici,la ţarǎ şi m-am bucurat de aerul curat,de soare,de cele trei pisici şi de cǎrţile mele.Am profitat de timpul liber şi de plictisealǎ ca sǎ citesc douǎ cǎrţi superbe şi anume Agatha Christie-Misterul Trenului Albastru si Mircea Cǎrtǎrescu-Frumoasele Strǎine,cea din urmǎ fiind plinǎ de umor şi sarcasm,perfectǎ pentru starea mea de moleşealǎ.
  Cǎrţile.Ele mǎ primesc mereu,mǎ poartǎ cu ele peste tot prin lume,îmi aratǎ lucruri noi,mǎ ajutǎ sǎ învǎţ din greşelile altora,îşi gǎsesc mereu cuvintele potrivite,mǎ fac sǎ trec prin diverse stǎri emoţionale,mǎ ajutǎ sǎ trec peste suferinţǎ,sunt mereu acolo când am nevoie de ele,ma înţeleg,sunt aproape de sufletul meu,mǎ iubesc,toate astea fǎrǎ sǎ aştepte ceva în schimb.Singurul meu refugiu.Nu chiar singurul...Asta-mi aduce aminte cǎ vreau bicicletǎ nouǎ,da,vreau una nouǎ pentru cǎ cealaltǎ mi-a fost furatǎ cu brutalitate,chiar de lângǎ caloriferul din faţa uşii de la intrare a apartamentului de la bloc,lanţul a fost tǎiat cu precizie chirurgicalǎ,iar hoţul,inteligentul,a folosit un praf magic probabil,care l-a fǎcut invizibil,astfel încât nimeni nu l-a vǎzut coborând scǎrile, radiind de fericire, cu bicileta mea,care tocmai îşi facea somnul de frumuseţe lângǎ calorifer la etajul 3,in direct si la orǎ de vârf.Sunt doar un copil,un copil caruia i-a fost furata jucaria.Când o sǎ-mi cumpar bicicletǎ,când o sǎ-mi cumpere tata bicicletǎ (tata ştie cǎ-l iubesc si cǎ îi stǎ pǎrul din ce în ce mai bine,şi cǎ,în loc sǎ îmbǎtrâneascǎ,întinereşte),o sǎ merg pe ea pânǎ in prima pǎdure,o sǎ mǎ aşez,la umbra unui copac bǎtrân,şi o sǎ citesc o carte despre crime,sânge,bandiţi si detectivi;aşa mǎ vǎd,fericitǎ,concentratǎ asupra cǎrţii,pierdutǎ de lume,singurǎ,complet singurǎ,aşa cum am fost şi pânǎ acum.Bine,poate îl iau şi pe tata,dar am fi amândoi la fel de tǎcuţi,concentraţi asupra cǎrţilor - el probabil va citi ceva de Ilf şi Petrov - la fel de singuri ca doi copaci bǎtrâni într-o padure tânarǎ[m-am saturat de diacritice,mult chin pentru nimic].Nu stiu daca am fost singura din totdeauna sau acum de-abia incep sa realizez,cert e ca m-am obisnuit singura,inchisa in camera mea de la mansarda,cu biblioteca mea,cu melodiile mele,aceleasi,vechi si triste,cu veioza mea prafuita si cu tastatura mea care incepe sa scoata sunete ciudate cauzate de uzura.M-am obisnuit asa,si de fiecare data cand vine cineva la mine in camera ma simt ciudat,si fac tot posibilul ca acea persoana sa plece,nu ca as avea ceva de ascuns,ci poate doar pentru ca sunt obisnuita cu locul MEU,al meu,si ma aseman usor cu o pisica,sau un motan caruia i-a fost incalcat teritoriul.De-aia poate nu inteleg cand cineva are nevoie de companie,eu care abia astept sa raman singura,in lumea mea,pustie,singura,mereu singura.Si nu vreau sa par o mamaita disperata dupa pensia de mult pierduta,insa asa e,si-mi place asa,desi am momente in care simt nevoia sa vina cineva si sa-mi spuna ca totul e bine,ca e langa mine,si sa ma stranga in brate,si sa ma tina la caldura.Caldura prea multa e sufocanta,raceala,uneori, te scuteste de durere,te pastreaza proaspat,nou,gata pentru orice,ca dupa un dus rece intr-o zi caniculara.De-aia nu suport eu vara,e prea multa caldura,ma scoate din minti,ma lasa fara aer,insa in mijlocul iernii,dupa ce am degerat destul,un pic de caldura e mai mult decat bine-venita.
  Iata-ma,trecand de la sarcasm,la filozofii de viata,insa din cand in cand,de fapt destul de des,pentru ca sunt Capricorn,trec prin stari de depresie,dar, cu toate astea, reusesc sa rad,sa ma retrag si sa las impresia ca totul e perfect,am un refugiu.

Happiness.

                                                                        Happiness.

                                                                        Happiness.

                                                                  Colours of the wind.

 

Kitsch.

 Da,kitsch,foarte mult kitsch,enorm de mult kitsch,enervant de mult kitsch,peste tot unde te uiti, numai kitsch vezi, bunul gust e mai rar intalnit decat aerul curat din Bucuresti, si incepe sa se piarda pe drum, facand loc kitsch.ului.Odata cu venirea sarbatorilor pascale (bine,asta e valabil odata cu venirea TUTUROR sarbatorilor) , toata lumea se intoarce cu fundul in sus, de parca ar veni cineva, i-ar pune intr-o cutie, si ar agita cutia, este aceeasi atmosfera incarcata, aceeasi imbulzeala,aceeasi nebunie, aceeasi senzatie de vertij, mereu si mereu si mereu.

 Toti oamenii se agita ce servetele sa mai puna pe masa, ce mancaruri sa mai prepare, ce cadouri sa mai cumpere, ce decoratiuni sa mai aleaga, pe cine sa mai sune, cate felicitari sa trimita, pe unde sa mai plece, si tot asa, astfel incat nu le mai ramane timp sa se bucure cu adevarat de sarbatoarea pentru care s-au strofocat atat de tare.Dupa o discutie de azi de dimineata,cu tata,in masina, am realizat cata dreptate are, cat de deplasati si debusolati suntem, fara vreo noima, fara vreun sens, ne agitam, ne dam cu fundul de pamant ca sa pregatim o sarbatoare religioasa, o sarbatoare a sufletului, nicidecum a STOMACULUI, sau a DECORATIUNILOR, sau, mai rau, a CADOURILOR. "Hristos a inviat!" Ce gandeste romanul? "Hristos a inviat!Bine, acum ca a inviat,sa trecem la treaba, hai sa facem cozonaci! Opa...n-avem timp.Hai sa cumparam cozonaci!Opaa...ce cozonaci sa luam?Uite, asta are stafide...ba nu! asta e la promotie...uite, daca iei doi cozonaci din acestia, iti da o ciocolata gratis, si un pachet de servetele cu un iepure bleg.Dar asta n-are destule stafide.Gata,nu mai luam cozonac!Tinem regim, si-asa am luat in fiecare an.Sa luam cadouri!Dar ce cadouri?" Si tot asa, si toti uita ce sarbatorim cu adevarat.Pastele NU e un prilej sa iesim la cumparaturi.Pastele NU este un motiv sa mancam mai mult.Pastele NU este o ocazie buna pentru o calatorie.Pastele NU inseamna dezlegare la mici, bere, cozonaci, miel, porc, sunca etc.Pastele NU trebuie sa fie singurul moment din an in care ne sunam rudele ca sa le spunem doua vorbe obosite si gata.Pastele inseamna cu totul altceva, insa oamenii privesc totul superficial.Crezi ca ii pasa cuiva ce servetele ai tu pe masa?Sau crezi ca ma simt mai bine daca ma servesti cu cozonac de tip X si nu ma servesti cu cozonac de tip Y?Crezi ca e vreo diferenta daca mananc un patratel de ciocolata sau daca mananc uurechea unui iepure de ciocolata ce se uita dubios la mine?Iti spun eu, nu e nici o diferenta, insa e o diferenta mare intre a pleca prin excursii teleleu-tanase, departe de familie, a uita ce inseamna sarbatoarea Pastelui, a te umfla cu diverse produse pana ti se face rau, a bea pana cazi jos, a sta treaz toata noaptea, dansand pe manele,a te duce la biserica sa "te vezi cu gasca de la bloc", si a sta acasa cu familia ta,a vopsi oua, a te relaxa, a te simti bine intr-un mod civilizat si a te bucura de prima sarbatoare de primavara. Tatal meu mi-a aratat zilele astea niste panouri luminoase,amplasate cu mult tact,de oameni inteligenti,in parcurile din sectorul meu, panouri care seamana cu niste tinichele luate din piata obor, de doi lei, cu jumatate din becuri sparte si extrem de urate, panouri de pe care iti zambesc sadic doi-trei iepuri rataciti, oribil colorati, si de prost gust. Tot din categoria "de prost gust, nu faceti asta in viata voastra" sunt si reclamele diverselor magazine comerciale care, simtind ca publicul s-ar omora pentru un iepure de ciocolata, profita de prostia si disperarea fara motiv a oamenilor, si ii ademenesc cu oferte din ce in ce mai tentante, cu produse cat mai oribil colorate, cat mai incarcat decorate cu funde roz-bombon,oua galbene si verzi si iepurasi roz, toate aceste elemente constituind un criteriu de baza in alegerea produselor pentru masa/casa, cu ocazia sarbatorilor pascale. Iar oamenii cumpara, si cumpara, si daca nu cumpara se crizeaza,se nevrozeaza, intra in panica,apare sindromul "am uitat sa iau ceva", curg apele, incepe cearta cu vanzatoare de la magazinul din colt, nervii creati odata cu comenzile la pasca/cozonac, si multe alte boli nervoase cunoscute si des intalnite la romani, care sunt prea stresati,prea crizati prea nevrozati, se chinuie si se strofoca prea tare...din nimic.Hristos a inviat si fara servetelele voastre cu iepuri, si fara salata voastra de boeuf, si fara masinutele voastre cu telecomanda,sau fara fata voastra de masa cu iepuri, asa ca daca ati uitat ceva, nu intrati in panica, nu se intampla absolut nimic,nu va chinuiti degeaba. Bucurati-va, si puneti suflet in ceea ce faceti. Merita.

Nimicuri.

  Daca ar fi sa scriu ce-mi trece prin minte,acest post ar fi gol,pentru ca realmente nu-mi mai vine nimic in minte despre care sa scriu.Ce sa spun?Sa spun ca niste destepti care aveau ora de sport s-au gandit sa dea cu mingea in butonul ce activeaza alarma de incendiu si asa timp de zece minute grele ne-au tiuit urechile si n-am nimerit sa iesim din liceu?Unde mai pui ca unii din noi mai si urlau "O SA MURIIIM!!!", da,vine apocalipsa ca a dat unu' cu sutu-n minge.Iooi!Sau sa spun ca mi se pare din ce in ce mai idioata viata de liceu?Da,de ce sa mint,adica daca n-ar trebui sa invat si sa fiu prezenta la ore,n-as mai veni la scoala,e plictisitor dar,da,stiu,"scoala nu e loc de distractie" da,da e un loc unde te "cultivezi" (vorba Monicai),te pregatesti pt viata si alte cele,dar interactionezi cu oamenii fara sa vrei,si fara sa vrei apare spiritul ala de turma,apar barfele,apare invidia,concurenta,prietenia etc etc si te lovesti de ele fara sa vrei,pentru ca nu poti sta ca una din colegele mele,Ana,saraca de ea,sa nu interactionezi cu nimeni,sa fii numai tu si cartea din fata,si daca mai e cazul,vi se alatura si un sendvis storcit.Nu poti trai asa,e aiurea,e lipsit de sens,adica ea vine la scoala,murmura un "buna",care "buna" iese atat de fortat de zici ca in gura ei se duce o adevarata lupta pana cand,bariera de dintosi cedeaza,si sunetul se propaga inevitabil,si se posteaza in fata clasei,unde intepeneste pana intram,dar asa "tapana" cum sta,isi face timp sa se holbeze la tine ca la un adevarat zeu,sa te analizeze din cap pana in picioare (ce-i drept,la cei 1,54 pe care probabil ca-i detine cu multa mandrie,orice om mai mare de 1,60 ii apare in fata ochilor ca un adevarat mutant),si nu par sa o deranjeze deloc privirile dubioase pe care sunt sigura ca i le arunci,isi face timp sa te miroasa -da,nu rade,vine langa tine si incepe sa te miroasa.Dupa nopti in sir de nesomn,in care am stat sa reflectez la acest comportament cel putin dubios,am ajuns la concluzia ca intr-o viata anterioara este posibil sa fi indeplinit minunata de functie de animal de companie si anume caine,pentru ca altfel nu-mi explic nevoia aceasta disperata de a simti miros de ...om...- si daca cumva deschizi gura si spui ceva,ea sare si comenteaza,iti da replici elevate,menite sa te dea pe spate si s-o propage pe ea in functia de "tipa cool a clasei".Este o tipa tare ciudata,si nu-i de mirare ca-i subiect de bataie de joc pt toti colegii mei,si desi ea incearca sa para normala,sa se integreze,nu reuseste deloc,si mi-e putin mila de ea,adica eu una ma abtin sa-i fac vreo farsa sau ceva pentru ca stiu cum e sa faca altii misto de tine,insa uneori este chiar enervanta,si,in incercarea ei disperata de a fi cool si cu tupeu,ajunge sa fie chiar nesimtita.Spun asta pentru ca mi s-a intamplat odata sa raman cu gura cascata si sa nu-mi vina sa cred ca ea imi raspunde in felul in care mi-a raspuns odata.Si este enervanta ea ca persoana prin simplul fapt ca se tine ca un caine dupa tine oriunde mergi -inca odata se dovedeste faptul ca teoria mea a fost corecta,a fost caine intr-o viata anterioara-,te miroase,se uita dupa tine pe deasupra ochelarilor si tine nasul ridicat,ca sa te poata mirosi,se baga in vorba chiar daca nu e treaba ei,si vorbeste sasait.In fine,ziceam ca n-am subiect de discutie,iete ca am,uite cum am ajuns de la niste nimicuri fara sens,la un subiect picant-Ana-,si nu conteaza ca n-o sa citeasca nimeni,o sa citesc eu si o sa ma simt mai bine.Narcisism.B-)
"I used the deadwood to make the fire rise,
  The blood of innocence burning in the skies
  I filled my cup with the rising of the sea,
  I poured it out in an ocean of debris.


  I'm swimming in the smoke
  Of bridges I have burned.
  So don't apologize
  I'm losing what I don't deserve."

  Linkin' Park-Burning in the skies.


  

Elevul turmentat.

  Bona sera!Sunt Gigel de Hohentolarn si am venit sa va incant cu umorul meu fin.
  Suna la fel de penibil ca si incercarea disperata a unor specimene de a epata.Stiti vorba aia "de la bal la spital"?Ar merge schimbat cu "de la liceu la spital",se potriveste mai bine situatiei unui coleg de clasa.Sa va povestesc.St.Petersburg.Pentru cei slabi.
  Azi Domnul Gogoasa s-a purtat normal, ca de obicei,a fost singurul care a stiut ceva ceva la bio,in fine.Vine ora de franceza,intra doamna Pandele,isi tine ora,nu de franceza,ci de romana,insa domnul Gogoasa impreuna cu domnul Raul si cu domnul celalalt Raul (amicul lui Bumbu,care vrea sa se mute la noi in clasa,din Racovita) s-au gandit sa nu serveasca ora de franceza,si au plecat ei trei impreuna cu ghiozdanele lor si cu sticla de vodka insa domnul Gogoasa,impreuna cu domnul Raul C. au fost la ATR cu prof. de informatica (informatie de la Simona),deci Gogo a baut in pauza,in clasa,de fata cu toti,in 5 minute,mai mult de jumate de sticla de vodka(asa au spus toti), sa-si inece amarul,sa isi "bage picoarele" in ea de viata,ca "gagica" s-a pupat cu altu,ca mama nu-i mai da bani sa-si ia pizza,ca i s-a desumflat roata de la bicicleta so on and so forth.Si au bautara ei,Raulii mai putin,Gogo mai mult,si erau ei asa fericiti,si impliniti,si cu mult elan,si s-au intors la ora ca ,deh,sa nu aiba prea multe absente.In pauza,dupa ce bause,Gogo ii injura pe toti si de mama si de tata si de tot neamu' lor,incerca sa-l loveasca pe Mihai,dar nu-l nimerea niciodata,dadea cu pumnii si cu picioarele in toate partile,urla,ofta,radea,trecea prin toate starile emotionale,si cand a incercat sa se ridice,sa se ia la bataie cu Mihai,a cazut pe jos.La ora de mate,care urma,a venit directorul pentru ca profesoara de mate lipsea,nu se stie din ce motiv,si ne-a tinut un discurs despre cat de mitocani,nesimtiti,tampiti ,si asa mai departe, suntem,si intre doua adjective,se opreste si-l observa pe domnul Gogoasa,care dormea cu capul pe banca,asistat de cei doi Raul care radeau pe sub mustati.Directorul se intereseaza de starea de sanatate precara a elevului Gogoasa, inghite diagnosticul fals "stare de rau",si isi continua lectia.Raul C. si Raul A.,dandu-si seama ca elevul era pe cale sa ne scufunde pe toti intr-o balta de voma,cer permisiunea directorului de a-l scoate la aer,dar ridica-l pe Gogoasa daca poti,ca elevul nu mai putea sa se tina pe picioare,isi tara cu greu adidasii pe parchet,si a fost nevoie de cei doi  sa-l duca pe brate,insa calatoria lor pe hol s-a lasat cu o balta maaare de voma in capul scarilor.Ies ei frumusel afara,se aseaza pe banca,il antreneaza pe Gogoasa intr-o discutie,vad ca n-au cu cine,si pufnesc in ras,nevenindu-le sa creada ce se intampla,insa nu dureaza mult si domnul B.,profesorul de informatica,ii observa,in timp ce se pregatea sa se urce in masina si suna la director.Directorul,care se afla in mijlocul unui discurs motivant,este intrerupt si raspunde cu brutalitate "da ma,ma deranjezi de la ora,ma,zii...cine?...ia vezi e de la A sau de la B?...da,e de la A,era cu doi pe langa el?...da...da...suna tu la salvare...du-te in biroul meu,da...bine..pa",si incheie punand telefonul pe masa si aruncand niste priviri fioroase catre clasa,care pufnea in ras.Cativa colegi isi fac curaj si ii spun directorului ca "elevul Gogoasa a...a tras putin la masea" si-l indeamna sa cerceteze ghiozdanul acestuia,din care directorul scoate,cu grija,ca pe un obiect extrem de pretios,sticla de vodka, goala.Intre timp se suna,si ambulanta (SMURD) vine in curtea scolii pentru a-l lua pe elevul Gogoasa,care statea pe jumatate lesinat,pe banca,tinut in brate de domnul profesor,care-si lua in serios rolul de tata.Cei de pe ambulanta il iau repede,il urca pe targa,dar lui Gogo nu-i convenea,ori nu era destul de moale salteaua aia,ori asistenta nu era vreo bunaciune,nimeni nu poate sti,cert este ca s-a foit,si,intr-un final,a cedat,intrand in coma alcoolica.Doamna diriginta tuna si fulgera,la fata era cand rosie,cand mov,cand verde,cand ii apareau doua-trei picatele cacanii.Bineinteles ca tot liceul era afara,in jurul ambulantei,sa-l vada si ei pe maestrul Gogo, lesinat, ziceai ca se da ceva pe gratis,sau ca e Papa de la Roma in persoana,semnand autografe,si spunand rugaciuni.Salvarea pleaca in curand,toti se duc la ore,profesorii discuta in fata cancelariei "doamna X,da,ai dansei sunt." "9A,cei mai rai,ei si cu 9B,doamne fereste,cine-a mai pomenit asa ceva...de cand sunt eu profesoara nu mi s-a intamplat asa ceva cu clasa mea" etc etc,si directorul face turul liceului cu sticla de vodka in mana.Rezultatul?Pai,avem un Gogo in coma la spital (asa am auzit ca e la Grigore Alexandrescu,in coma,sau cel putin asa era la ora 19.),o diriga furioasa,mult circ, reputatia distrusa (si a lui Gogo si a clasei),si o decizie de exmatriculare sau ceva de genul asta (directorul a zis ca il va elimina din liceu).Suna biine,nu?
  Altceva nimic,sunt intr-o continua stare de euforie necontrolata,si nu stiu de ce,a ba stiu,dar nu pot sa spun aici,si ma simt din ce in ce mai bine.:">.Cya.

Happiness.

 Azi e una din zilele alea cand ti se pare ca te-ai plictisit de toate melodiile, ca le-ai ascultat pe toate si ca nu mai e nimic nou pentru tine, sau una din zilele alea cand descoperi ca ti s-a terminat sucul din cutie, sau napolitanele nu mai au acelasi gust ca alta data, sau cand, desi ai toata ziua la dispozitie, nu-ti ajunge timpul pentru nimic. E o zi naspa cand ai pofta de ceva, si descoperi ca e altceva, dar te multumesti cu ce ai, cand iti inchipui 'nspe mii de lucruri si dintre toate nu ajungi sa faci nici unul. E una din zilele alea cand ti-e lene si sa mananci, e una din zilele alea naspa ce sa mai, e o zi naspa, insa refuz sa ma simt naspa, trebuie sa fiu vesela, activa sau macar sa gandesc ca si cum as fi.
 Am chef sa ies sa alerg, sa citesc o carte buna, sa ascult o melodie veche, sa beau un ceai cu aroma de copilarie, sa stau pe-afara, vreau sa vina caldura, dar sa nu fie prea cald, ca nu-mi place, vreau sa merg la munte, am chef de urcat pe munte, vreau sa fac poze, vreau sa ma simt bine, cat mai bine, vreau sa topai de colo colo, vreau sa dorm in iarba, vreau sa alerg dupa caine, sa ma alerge cainele, vreau sa rad cum am ras atunci cu Gabi, la ora de sport, vreau sa desenez, vreau sa fac multe, trebuie sa fac multe, trebuie sa-mi consum energia, trebuie sa dau drumul la tot ce am tinut incatusat in mine iarna asta.


 "Oh I wish I was a punk rocker with flowers in my hair
   In '77 and '69 revolution was in the air
   I was born too late, into a world that doesn't care
   Oh I wish I was a punk rocker with flowers in my hair..."

   Sandi Thom- I wish I was a punk-rocker.

  Asta e melodia pe care am ascultat-o de cel putin cincizeci de mii de ori de azi de dimineata pana acum, si tot imi place.

  Si desi e una din zilele alea mentionate anterior, eu ma simt bine, mai bine ca niciodata, de fapt de vreo doua saptamani incoace m-am eliberat, ma simt din ce in ce mai bine, am pofta de viata si ador asta. As sari si as alerga non-stop, as rade daca as avea de ce si as desena numai unicorni si lemuri si buburuze si fluturasi si ...si... mda...Si am chef sa rad, dar nu-mi vine nimic in minte, asa ca nu-mi ramane decat sa-mi pun un batic in cap, sa iau o matura, sa-mi pun un halat rupt, cusut si ras-cusut, sa incep sa cant una din melodiile alea de muzica populara, cum ar fi "Unde-mi e,Doamne,matura?" sau "Asta seara dam cu mopu' ", si am sa-mi fac un teanc de carti de vizita pe care sa scrie asa dupa cum urmeaza: 

                          

                                                       Dna. Iulica Oiţa

                               maturareasa, spalatoreasa, curatatoreasa

   frec podele, spal animale de casa, spal vase, calc maieuri, ma descurc la babi siting

                                                            bloggeriţa

                                             specialitate: udatul florilor.

                                             nr de telefon: 07IULICA.

  Va place?Sigur ma primesc la Harvard cu un astfel de SI VI..Cya.

   I wish I was a punk rocker.

Hello...says the Devil>:).

 'Neata pe la 8 seara. A fost o saptamana minunata si productiva (stiti voi vorba cui e asta) si in weekend (ma rog daca de vineri noaptea pana sambata la pranz se numeste weekend) am fost la bunici, unde m-am umplut de fericire si mandrie. Mandrie pentru ca am descoperit ca sunt ruda cu unul din membrii formatiei "Les Elephants Bizarres"(tobosarul,mai exact:D) , o trupa care-mi place mult, mult.
  Ieri dimineata la ora 7.40 (am plecat cu mama,si de-aia am ajuns un pic mai devreme...un pic mai mult) ma aflam in fata liceului Cantemir Voda, asteptand cu nerabdare ora la care va incepe concursul Cangurul (la mate:P ).Pe langa mine treceau, rataciti, cativa elevi de la a 11a/a 12a, cu ochii umflati, miscandu-se in reluare, adormiti, si tristi, de parca erau dusi la taiere, nu la scoala, si eu ma uitam amuzata, fiind constienta ca nu aratam mai omeneste decat ei. Pe rand ma sunau Miranda,Elena si Gabi, cea din urma sa-mi spuna ca nu mai ajunge la concurs pt ca se trezise prea tarziu si nu mai avea timp.Anyways,pe la 8 incep sa apara colegii mei, miscandu-se in reluare, fiind parca posedati, si cu un zambet chinuit pe fata. Ne interesam de sala, intram, si observam ca pe langa noi mai erau cei de la 9D vreo 6-7, si, curand, singurele voci care se mai auzeau erau ale noastre, 9A, care urlam de fericire ca eram pusi sa gandim la ora aia, lucru care ni se parea imposibil. Ne-am vorbit dinainte si am ales fiecare ce model va face pe foaia de raspunsuri. Ionut facea maimuta, Dani rata, eu dinozaurul, Elena un copac. Desi concursul trebuia sa inceapa pe la 9, profu' s-a lasat asteptat pana pe la 9 si un sfert. Cand a intrat si a inceput sa vorbeasca,toti au pufnit in ras,datorita faptului ca vorbea putin pe nas si aducea cu tatal lui Louie Anderson.Ne-a dat subiectele si a plecat, lasandu-ne sa ne inspiram in voie, si pe la 9 jumate, deja cativa de la mine din clasa, s-au ridicat satisfacuti si au plecat:). Eu si Elena am zis sa ne dam mari si sa facem subiectele ca lumea, si ne-am apucat sa ne gandim, sa calculam, sa ne strofocam, astfel incat pe la 10:15 noi eram de-abia la problema 30, iar in momentul in care ne-am vazut singure cu Ana in clasa, am inceput sa trantim la nimereala raspunsurile, ca sa terminam mai repede.
  Elena- la problema 34 raspunsul e C.
  Eu- de ce?
  Elena- pt ca n-am mai pus de mult C.
 Si noi am mai bifat si casuta cu "Sigur" la cateva probleme, deci s-ar putea sa ne trezim cu puncte in minus.;) Eh asta e. N-a fost cine stie ce.:-?? Momentan ma plictisesc, si ma conversez cu Elena...si ascult Vita de Vie...si numar punctele negre de pe tricoul alb cu puncte negre.Cya.Les Elephants Bizarres-Hello! (says the Devil)...

Pǎ sistem.

    Pǎ sistem dom'le,pa sistem,pai da' ce-i asta?Ori suntem cool ori nu mai suntem,nu?Desi trebuie sa marturisesc ca postul asta exista de mult (bine l-am mai imbunatatit),niciodata nu am avut "curajul" sa-l scot la lumina pentru ca este despre cocalari,pitipoance,si nu numai:)) si,ma gandeam eu, riscam sa-mi iau bataie de la persoanele care se simt,insa cand am vazut-o pe Ciocarlica cu cat curaj a postat aseara,m-am decis sa pun si eu,bineinteles modificand putin,sa nu ma acuze de plagiat;). See Ciocarlica's post. Ciocarlico,daca ne luam bataie,asta e.
    Inainte de a citi ceva,te rog sa citesti aici!Postul asta nu e creat ca sa-mi bat joc de oameni sau ceva,ci e doar pus pt amuzament,este cum a spus si Ciocarlica,un pamflet,si trebuie tratat ca atare,deci nu va suparati daca va regasiti cumva in cele scrise mai sus.In definitiv,toata lumea se poarta asa cum am scris mai jos,chiar si eu si multi altii,deci nu face referire la nimeni:).Pana la urma,daca va regasiti,inseamna ca sunteti cool si ati obtinut efectul dorit:).
    Cum spuneam mai sus,vom vorbi azi despre oamenii care incearca sa para ceea ce nu sunt,oameni care vor sa se modeleze dupa cum bate vantul si sa se adapteze oricarei situatii,insa nu prea le iese.Un bun exemplu sunt tipii si tipele cool,oameni profunzi,si cu idei sanatoase de viata.Vom analiza un astfel de specimen din cap pana in picioare,fara a ne scapa nimic,zic eu.
    Parul.Parul este un accesoriu mai ravnit decat poseta Louis Vuitton,si trebuie aranjat,bibilit,indreptat,torturat in toate modurile posibile,astfel incat sa stea cum ne vine noua.Cararea trebuie neaparat sa fie pe oriunde numai pe mijloc nu si daca parul intra in ochi,cu atat mai bine.Insa nu asta conteaza cat stilul cu care ti-l dai la o parte,adica daca nu ai o suvita care sa-ti faca ochii sa joace sarba pana sa vada ceva,n-ai facut nimic,iar suvita aia trebuie mangaiata si iar mangaiata pana ajunge unsuroasa ca smantana de la masa de seara si,in mod automat,ajunge sa se "lipeasca" de restul,insa dupaia daca se lipeste nu e bine,ca tu vrei sa-ti intre in ochi,parca pentru a fi sigur ca inca il mai ai acolo.Miscarile acestea necesita concentrare,lucru pt care se recomanda scoaterea pe jumatate a limbii,ca semn al efortului mintal crescut.Daca se poate sa avem si creasta/tepi cu atat mai bine,insa trebuie avut grija sa ne dam cu nici mai mult nici mai putin decat o tona de gel (si nu orice gel,ajungem si acolo) + fixativul adiacent.Gelul de par se procura in cutii de dimensiuni monstruase,si trebuie sa ajunga mult timp,iar dupa ce ne-am facut parul sa intepeneasca in loc cu ultra-gelul din dotare,trebuie sa dam si cu fixativ,astfel incat sa ne asiguram ca,daca izbucneste un foc pe undeva,automat e parul nostru.Daca ai parul cret,te sfatuiesc sa-ti cumperi repede ori o peruca ori o placa profesionista pentru ca nu vei ajunge nicaieri altfel.Iar daca esti blonda,vopseste-te imediat.Ce?Doar nu vrei sa zica lumea ca esti proasta.Treaba ta.Bine,hai sa omitem faptul ca dupa toate aceste tratamente, aplicate cu delicatete si in scopuri nobile, podoabei capilare,pacientul,inevitabil,va ramane chel,insa ce nu face omul pt frumusete?Ca accesorii se accepta bentitele (trebuie neaparat cu funda mareee si rooooz),clamele cu sclipici si caciulile ,care,ca si fularele,trebuiesc purtate non stop,pentru a ne asigura un look cu adevarat special.
    Gatul.Nu,nu te uita chioras la mine,tu esti ala care-si atarna diverse lucruri de gat ca sa atragi atentia.Lantul,da lantul,trebuie sa fie cat mai gros,daca se poate din aur,daca nu merge si argint,insa omiti partea esentiala,degeaba il ai daca nu-l arati,asa ca nu te sfii sa te joci/sa il mananci in timpul orelor,asigurandu-te ca toata lumea vede ca ti-ai atarnat margele la gat.Fularul trebuie purtat oricand,oriunde,nu conteaza ca e cald,e frig,esti inauntru sau afara,trebuie sa-l ai atarnat de gat pt ca,altfel,probabil ai uita de existenta lui si l-ai abandona pe cine stie unde,si atunci trebuie sa fii sigur ca e cu tine mereu.
    Hainele.Eheee,aici treaba imputita nu gluma.Tricoul trebuie sa fie cat mai mulat posibil (e valabil pt ambele sexe)sa aratam fetelor si baietilor toate proviziile de sunca pt anul asta si anii viitori, si daca se poate cat mai roz,dar sa nu uitam paietele,sclipiciul si alte decoratiuni iesite din relief,care trebuie sa atraga atentia,si sa atarne de materialul textil.Pe de-asupra trebuie purtate vestute de blanita cu sclipici/paiete,si sa iasa in evidenta cat mai repede(pt fete).Pantalonii.Of doamne,trebuie sa fie foarte foarte mulati,astfel incat circulatia sangelui sa fie intrerupta, sa-ti iasa in evidenta picioarele subtiri sau mai putin subtiri,si sa crape cat mai repede datorita "presiunii".Si acestia trebuie sa fie cat mai colorati,cat mai rupti,cu paiete,si sclipici si daca s-ar putea sa aiba si cristale Svarowski pe ei,cu atat mai bine.La baieti,sa fie cat mai largi posibil,sa cada de pe tine,astfel incat daca ai nevoie repede la baie,sa nu reprezinte un obstacol.In cazul asta,boxerii trebuie,cum a specificat si Ciocarlica,sa fie marca diferita in fiecare zi,si alta culoare.Sa nu uitam de lanturile care trebuie sa atarne de cureaua de la blug si sa zornaie de fiecare data cand te deplasezi undeva.
    Incaltamintea.Ei aici nu e de gluma.Iarna sunt la mare mare cautare UGG.urile,adica daca n-ai asa ceva esti  om mort,uite,pana si amaratul ala din piata Gorjului avea in picioare o pereche de UGG.uri uzate,tu de ce n-ai avea?Si astea trebuie sa contina o cantitate considerabila de par de animal,sclipici,toate culorile curcubeului si sa arate mai aiurea decat orice pereche de papuci de casa pe care-i are buni.Daca n-ai UGG,sunt bune si cizmele normale,insa pt alea iti trebuie un look office,pretentios,ce denota profunzime in gandire si comportament si ....neaaa!Bine,nu spun ca nu s-au vazut combinatii de cizme negre de piele si bluza de trening,insa...totusi,hai sa revenim.Iar la baieti trebuie,nu rade,cizme de calarie.Vara trebuie sa avem cizme albe/roz din acelea din material textil,in care iti transpira piciorul pana innebuneste si incepe sa puta calumea,cu niste pantaloni scurti albastri si o bluza roz.Adidasii...aici nu am de comentat,ca-s multe modele,si mi-e lene.
    Ochelarii de soare,trebuie sa fie neaparat Ray Ban ca altfel n-ai facut nici o treaba,si daca se poate sa fie toate culorile de la roz pana la verde deschis.Si nu uita!Trebuie sa-i ai la ochi/pe cap oriunde si oricand,si nu conteaza daca-i nor sau ploua,tu trebuie sa-i ai la ochi,sa vada lumea ca esti smecher si ca ai,ca poate credeau ca n-ai si isi faceau griji.
    Geaca.Trebuie sa fie neaparat mov sau roz,altfel nici nu intra in discutie,trebuie sa aiba blanita la gluga,sa fie din material lucios si nu conteaza daca-ti tine de cald sau nu,ca nu pentru asta e facuta,ce dumnezeu,e facuta ca accesoriu pentru cand ploua,sa nu ni se ude blanita de dedesubt.Si,daca la inceput geaca de piele era purtata de rockeri,acum o poarta si ultimul cocalar,dandu-se cool.La fel s-a intamplat si cu Vansii,tineti minte?Ii purtau punkerii,si in nici juma de an,au ajuns toti cocalarii cu ei in picioare,si a devenit element definitoriu pt ei.Off:-<
    Comportamentul.Aerul trebuie sa fie unul superior,unul ce sa transmita inteligenta,profunzime,macar in aparenta,iar nasul trebuie sa fie orientat cat mai sus,si privirea undeva peste ochelari (Din nou,ochii joaca sarba,da' ce conteaza?Aratam bine?Da,asta conteaza.) astfel incat sa nu fii sigur ce vezi si pe cine vezi,dar nu conteaza asta.Mersul trebuie sa fie apasat,intr-o rana,incet,astfel incat sa ai timp sa te decizi in ce parte s-o iei din mers,si daca nu ai mainile in buzunar,n-ai facut nimic,trebuie sa arati ganditor,profund si uneori suparat,asa atragi gagici;).Limbajul este esential,insa nu in comunicarea verbala,ci in cea non verbala. "ha?" Adica de pe mess. "Aaaaaaaa,ok".Nu se folosesc diacriticele,cratima cu atat mai putin: ş devine "sh" sau "j"; ţ devine "tz" si asa mai departe.Uitati cam cum ar trebui sa scrieti: "De ce te-ai suparat mai asa tare?Ce s-a intamplat?" Si acum traducerea: " dc teai sup mha aja tare? c patishi?".Nu-i asa ca denota inteligenta?Va place?Aaaa si,un mic amanunt,nu conteaza ca nu stiti o boaba engleza,bagati acolo explicatii,propozitii detaliate,expresii,tot ce se poate si nu se poate,ca sa vada lumea ca stiti,faceti acolo o salata romano-engleza si strambati-va la fiecare cuvant "englandez",asta va asigura succesul si admiratia celor din jur;).Urlati in gura mare ca nu ascultati manele,chiar daca ascultati,insa aveti grija ca toate albumele lui Salam sa fie la voi pe telefon.Telefonul,trebuie sa fie neaparat cu touch-screen,ca altfel discutam degeaba,trebuie sa fie roz,si sa aiba pe spate lipite paiete.In el trebuie sa aveti contacte gen "Gicutzu" "Bella" sau "Vasile" si sa va asigurati ca vede toata lumea.Tonul de apel trebuie sa fie unul ca acelea de pe Disney Channel,sau vreun refren de la unul din hiturile de top ale Innei."Bona sera,ma chiama Gigel de Hohenţolern,si am venit acilea sa va delictez cu umorul meu fin."Acuma,vorba lu' Puya,nu se mai zice "tovaras" ,"concetatean" etc etc acuma se zice "man","bro","fratioare","bai frate" etc etc si toate se pronunta cu patos "Bai fratioare,ia stai sa-ti explic io cum sta treaba p'aici".O o si nu uita,cand joci CS,urla!Urla cat poti de tare,de ce?Nu stiu,ca sa te dai in spectacol,da-i marfa rau,asa ca nu ezita.Ia-ti seminte,si nu te sfii sa le scuipi cu bolta fix pe jos,ca nu tu maturi,si tu esti cool,nu-ti pasa de nimeni si nimic,esti asa un machoo!Scuipa guma.Unde?Cum unde?Chiar aici,langa tine,daca vrei sa fie si mai fun,pune-ti o tinta pe jos,si incearca sa nimeresti mijlocul dintr-o lovitura,hai ca-i tare rau!Iar pozitia ta in clasa,sa fie cat mai lasat in jos pe scaun,nu cumva sa te vada cineva,cu picioarele cracanate la maxim ,iar privirea sa fie una arzatoare,cu sprancenele ridicate in sus in semn de superioritate,completata de niste pufaituri pline de dezgust,si nemultumire.Tu esti mereu nedreptatit/neapreciat/neinteles etc etc.Si asta e valabil si pt fete,dar ele sunt mai delicate,mai finute,pt sa fii pitipoanca necesita mai mult efort,la baieti,totul e pe fata.
    Ce sa mai zic?Cam atat,cred eu,oricum v-ati facut o parere despre tot ce inseamna "a fi cool" la ora asta.Oricum,ideea de baza este ca un lucru bun,nu va fi niciodata popular,iar daca ajunge popular nu mai e bun,pentru ca printr-o metoda sau alta isi pierde din valoare si ,cunoscand succesul,isi pierde din calitate.Asa ca,in curand o sa vedem toti manelistii cu tricou cu Judas Priest,nu ma va mira nimic.
    Pe curand!Si spor la treaba daca v-ati hotarat sa deveniti unul din specimenele prezentate mai sus.