Exces de ipocrizie.

    Poate ca ati observat ca de la o anumita varsta toata lumea e cu relatiile.”Vai draga,ce crezi?Gicu s-a uitat la mine,cred ca vrea sa fim impreuna.”, “Hai fata,nu mai spune,vai abia astept sa le spun fetelor,esti asa norocoasa” ,”Ce draga tu n-ai prieten?Ah,esti varza.” ,”El ti-a dat papucii?Vaaai doamne cum asa?Trebuia sa-i dai tu prima!”.

    E deja un trend,prietenul,norocosul posesorului acestui titlu cu o inalta insemnatate in societate,ia locul gentilor de firma,devenind cel mai pretios accesoriu al unie fete,absolut indispesabil.

    In ziua de azi,in lumea infecta in care am avut ghinionul sa ne nastem,totul, TOTUL se invarte in jurul unui singur lucru “imaginea”.Toti vrem sa fim populari,cunoscuti,cuvantul nostru sa fie “lege”,sa fim bagati in seama,sa ne spunem si noi parerea,sa ne facem auziti,si nu conteaza daca ce scoatem pe gura chiar are sens,sau intereseaza pe cineva,important e ca am zis si noi ceva.Eeee,cine mai e ca noi.Buun,in aceasta lume,suntem noi,fetele,si ei,baietii,aceste doua specii,vrand nevrand intrand una peste alta.Ceea ce reiese se numeste relatie si este un proces extrem de complicat si delicat.In aceasta lume minunata,exista oameni (multi, din pacate) care se feresc sa-si arate sentimentele (de parca ar fi ceva extrem de rusinos,interzis de Biserica),si daca cumva se “scapa” ,trebuie sa "o intoarca" imediat.A avea sentimente pentru cineva este o pura dovada de lasitate,de “moleseala” si este un lucru neacceptat in lumea baietilor,dar si a fetelor.Cei doi se cunosc,el “se da “ la ea,ea face pe interesanta,face fite,el o cucereste (el fiind un macho desavarsit) ajung impreuna,se indragostesc,scutul carei invaluia pe fiecare incepe sa se destrame si apar sentimentele.Dar nu tine mult,apare ceva si se cearta,se despart,si inca tin unul la altul,dar ce-oi vrea?sa se faca de ras?nuu.”Ea a fost de vina,ea e o idioata,ea e posesiva,e visatoare,nu saruta bine,e urata,are cosuri,am vazut alta mai buna ca ea,m-am saturat de ea,a fost un moft,MOFT”. “El e un idiot,e gelos,ma vrea inca,insa eu nu tin la el,uite ce freza are,de cocalar,pfui,sunt mult mai buna ca el,uite ce bun e tipul ala.” Si asa mai departe.Nu ne putem respecta unii pe altii.Intotdeauna trebuie sa fie cineva de vina,intotdeauna castiga cineva,si altcineva pierde,totul e un concurs,care  e mai smecher,care are mai multe prietene,care da papucii primul, care e mai tare,o joaca,bataie de joc.Insa pe la spate fiecare sufera,dar o face singur,pentru ca nu poate aparea in fata prietenilor/prietenelor suferind,nu?Si-ar strica reputatia,el e un cuceritor,el nu sufera,pentru el nu reprezinta nimic,el e un dur.Si ea la fel,ce-i pasa ei de el.Si sa vedeti in ce hal ii pasa.Plange dupa el,si el sufera dupa ea,dar amandoi se consoleaza cu altii.Aaah si desi exista relatii in care nu exista NIMIC intre cei doi,desi nu fac decat sa-si bata joc unul de altul,ei tot stau impreuna,numai asa de "chinchi",si se despart numai atunci cand unul din ei isi gaseste pe altcineva,pentru ca singuri nu pot sta,nu?S-ar face de ras,da’ cum sa nu."De ce trebuie neaparat ca dupa o despartire,sa fugim la prieteni si sa-l facem pe celalalt in fel si chip,sperand sa primim sustinere din partea lor?De ce nu poate sa ramana totul intre noi doi?De ce trebuie sa auda toata lumea cum ne certam noi,si ce avem noi “in casa”?Macar din respect,macar pentru faptul ca o relatie e intre mine si tine,nu intre tine,mine si restul lumii.Macar din respect,daca tot nu mai tinem unul la altul,si am trecut peste,sa ne vorbim,sa pastram o relatie de colegialitate.Macar din respect.Atat" (gandurile mele,nu le luati in seama).Si ,bineinteles,daca s-au despartit,automat s-au certat,pentru ca despartire fara cearta nu exista in capul unora,si nu trebuie sa ne mai vorbim,nu trebuie sa ne mai vedem ca,de,suntem certati.

    Ce patetic,ce joaca de copii idioti,copii,falsi,prefacuti,duri,lasi.Asta e,suntem copii,ne jucam de-a adultii,si nu ne iese.

    Si iar folosesc cuvinte dure.Astia suntem,haideti sa ne uitam in oglinda si sa nu ne mai prefacem,ca de obicei,ca aratam bine,ca nu e asa.
     Nazareth-Love Hurts ...

Unleashed.

 M-am trezit.Am revenit,sunt din nou aici,si va amenint.Bine,nu trebuie sa va amenint,pentru ca va speriati oricum.In fine,ideea e ca ma simt din nou vie,am reinviat(stiu ca poate e pleonasm dar nu-mi pasa.),mi-am aruncat hainele vechi si mi-am pus altele noi,m-am transformat,ma simt altfel.Ma simteam o fantoma,fara forma,fara culoare,pierduta intr-o lume de unde nu mai puteam scapa,si fara nici o urma de vointa,nu voiam nici sa stau si nici sa plec,eram undeva la mijloc,si atata timp cat stateam pe o treapta si nu cadeam,nu conta daca eram sus sau eram jos,nu cadeam,dar nici nu urcam,stationam,luasem un metrou gresit,si in loc sa cobor la prima statie si sa schimb,eu stateam pe bancheta,citeam Agatha Christie,si ascultam Luna Amara,si mergeam la nesfarsit,aceleasi statii,acelasi traseu,mereu acelasi.Eh acum,intr-un final,m-am decis: ori cobor si iau un alt tren,ori stau acolo si putrezesc impreuna cu generatiile de elevi ce merg la scoala cu metroul ,cu zambete pe chip,bucurosi de ultima nota la mate.Am ales sa cobor bineinteles,dar fara sa-mi dau seama.Am descoperit cine sunt,ce vreau,ca vreau ceva si nu credeam asta pana acum,am prins forma,culoare,aspect,minte proprie,vointa si putere.Nu-mi mai e frica sa fac cunostinta cu oamenii,nu ma mai ascund intre patru pereti,vreau sa ies,sa respir un alt aer,nou,proaspat,sa vorbesc cu alta lume,sa evadez,vreau sa ma apuc serios de invatat,chiar vreau,si spre deosebire de ultimele dati cand am spus acelasi lucru,acum m-am apucat de treaba,ma simt pe deplin satisfacuta de ce fac,si cine sunt.Si incep sa observ ca din ce in ce mai multa lume ma apreciaza si ma respecta,sunt ca mine,am descoperit o lume de mult uitata,m-am inegrat cu totul si ma implic cu totul.Cred ca asta inseamna a trai printre oameni.Vreau sa fac treaba,ma ofer ori de cate ori e vorba de iesit la tabla,pentru ca simt ca stiu,astept cu nerabdare testele,ies afara cu colegii,caut muzica noua,ma duc a biblioteca si-mi iau material de rontait (carti),incerc sa ma implic in diverse activitati,sa simt ca sunt si eu acolo,si ca fac ceva bun,ca nu traiesc degeaba.Si e fantastic! Of cate am pierdut pana acum,ani irositi,tristete prea mare,dezamagiri fara sens,viata netraita,viata irosita,adancita in suferinte si prea multa nepasare,lipsita de vointa.Da,asta-mi lipsea vointa,si credinta ca pot.Ma vedeam ca o proasta lipsita de orice calitati,alungata de toti,altfel decat ceilalti,ciudata,acum nu,ma simt bine in pielea mea,mi-e mai usor sa interactionez cu oamenii,stiu ce vreau,ma bucur din orice,rad din orice,ma implic in tot ce ma intereseaza,pana si cu scoala aia data naibii,stiu ca bat campii,insa maine s-ar putea sa nu mai fiu asa,deci profit de moment!Am iesit din groapa,am reinviat,sunt o alta persoana,mai vesela ,mai vie,mai implicata,cu pretentii mai mari de la mine,pot,cred ca pot,sper ca pot,stiu ca pot,vreau,voi face,ma voi trezi si voi veni peste voi,si cand voi veni,oooh o sa vedeti atunci,o sa fugiti ca niste gandaci in fata pantofului,va voi arata eu.

   "When I’m free
    When my sun has set
    Released my soul forever
    I'll have no regret
    To be free
    I'll exist again
    No more lost endeavors
    Nothing to contend
    When I’m free"

Am zis!

Versuri: Epica-Unleashed.

Rosu aprins.

 E dragobete?Este.E dragoste?Poate.E frumos afara?Nu prea.E viata frumoasa?Da.Atunci nu mai conteaza nimic.Azi,joi,de Dragobete,liceul meu a organizat (elevii impreuna cu profesorii) un spectacol cu ocazia acestei sarbatori.Asadar,ne-am dus cu totii la 11.40 in amfiteatru sa ne delectam cu programul artistic.Trebuie (chiar trebuie) specificat faptul ca acest minunat spectacol a purtat numele “Numai Iubirea”,un nume ce aminteste de melodia aceea dezgustatoare.hidoasa.oribila.cumvreitu a lui Pepe (asa-zisul cantaret latino al romanilor) ,si,cu toata sinceritatea de care dau dovada la ora asta tarzie,va spun ca suna de o mie de ori mai bine orice alta manea pe post de titlu,decat melodia asta,dar daca asa au ales organizatorii,in fine.Revenind,am ajuns noi (eu si Elena) acolo,si o sunam pe Marta (colega de la C care a dirijat intersectia Amfiteatru colt cu Holul de la mansarda),Marta raspunde si ne dam seama dupa galagie ca e deja acolo.Ne ducem frumusel,si la intrare ne intampina intr-un mod extrem de elegant,cativa baieti de la a 10a,inmanandu-ne niste bucati de hartie care,cica,foloseau drept bilet de intrare,si care aveau undeva in dreapta loc pentru nume,prenume,numar de telefon,adresa etc ,pentru o tombola.Daca la tombola premiul cel mare era un 10 la fizica ma bagam si eu,dar cum n-au asa ceva in stoc,am renuntat.Tot la intrare ne intampina Georgiana (9B) care scoate dintr-un cosulet inimioare de hartie rosii,si  ne da la fiecare cate una.Reusim sa intram,spun reusim pentru ca a fost o adevarata lupta crancena intre aproximativ douazeci de copii care aveau pretentia de a intra toti odata pe usa mica de la intrarea in amfiteatru.Sala Amfiteatru nu e cu mult mai mare decat o sala de clasa,cu o capacitate de sute de ori mai mica decat numarul total de elevi din liceu,si cu un aer imbacsit.Trecand peste aceste detalii insingifiante,intram,dam sa ne asezam,dar n-avem unde.Cateva domnisoare de la a 12a ne invita sa luam loc in sigurul loc liber si anume pe scari (sala este dispusa in trepte),si fara a mai comenta ne asezam acolo.Imediat doamna directoare abuzeaza de microfon si incearca sa se faca auzita,cerandu-si scuze pentru aglomeratie,si motivand “Nu ne asteptam sa fiti asa multi”.Pfui!In fine,incepe spectacolul.Cineva incepe sa spuna poezii,spun cineva pentru ca nu am vazut nimic o buna bucata de vreme datorita faptului ca domn’ director s-a postat fix in fata mea.Se spun poezii,se canta la chitara,se prezinta slideshow.uri,se canta la pian,se interpreteaza piese de teatru,si asa mai departe,toate concentrandu-se in jurul unei singure trairi,emotii “iubirea”. Desi ma asteptam sa fie pierdere de vreme (poate pt unii chiar a fost),desi n-am fost prea convinsa ca va iesi ceva bun din “Numai iubirea” lui Pepe,trebuie sa recunosc ca mi-a placut,sau am fost eu intr-o dispozitie buna,nu stiu,cert e ca atmosfera a fost una placuta,atmosfera de liceu,o mare turma de oi adunata intr-o cutie de carton,asteptand mancarea,si primind “entertainment”.A fost fain.Cand voi primi pozele (s-au facut multe multe poze si filmulete) le voi posta,acum e prea devreme.
  "Rosu aprins coloreaza-mi tacerea,
   Rosu aprins pe un suras ce s-a stins,
   Rosu aprins sa-mi ascunda durerea."
   

   Rosu aprins pentru ca e culoarea dragostei,durere pentru ca nu exista dragostea.

  Versuri: Luna Amara-Rosu aprins.

La datorie!

 Azi am savarsit o fapta eroica,mi-am servit colegiul cu daruire,grija,delicatete si stil,mai pe scurt am fost de serviciu pe liceu.Nu radeti deoarece aceasta indatorire nu cade decat pe umerii celor mai capabile persoane (adica toti elevii liceului,pe rand,de la catalog) si este consumatoare de energie si extrem de solicitanta.Sa va explic,tot ce trebuie sa faceti este sa va asezati cat mai comod pe scaunul din hol (scaun care e acolo de pe vremea lui nenea Cantemir,cred,luandu-ne dupa felul in care scartaie),la biroul ce-ti da o senzatie de putere,de superioritate (birou care iti da orice senzatie,numai placuta nu,si a carui usa nu se inchide si trebuie tinuta cu piciorul),si sa astepti ordinele,durata de asteptare nefiind specificata, deoarece ea poate varia intre 2 si 5 ore (adica uneori scapi fara sa faci nimic).Trebuie doar sa fii atent cand sa suni si sa te faci ca ai ceasul inainte pentru a le da elevilor 2 minute de pauza in plus,plus alte sarcini aditionale cum ar fi conceperea tabelelor (pot fi si 20 de tabele odata),inregistrarea persoanelor care vin si ies din liceu,asigurarea ca toate usile/geamurile/sau orice alte orificii ce fac legatura cu lumea de-afara sunt inchise pentru a nu se pierde caldura,si cam atat.Palpitant,nu?Am avut norocul sa pic de serviciu cu "maestrul"Radu,care nu tacea o clipa,si care ma gadila intr-una (din cauza lui am gresit un tabel...)si m-am "bucurat" de compania lui Vlad,care nu inceta sa imi ia cartea(sau telefonul) si sa mi-o bage in fata,sa imi agite sticla de Pepsi,sa cante "waka waka" etc etc.Ne-am gandit ca usa de la biroul directorului se va deschide odata si in momentul acela va iesi doamna directoare,iar Vlad ii va sari in fata si-i va spune "WAKA WAKA" si ne inchipuiam noi ca domnul director,aflat dupa usa va completa "EE-EE".Mda super,am ras pana m-a durut burta,iar ei radeau de mine,asta pana cand a venit doamna directoare si i-a "usuit" la ore.Vlad nu s-a lasat si i-a spus "dar vrem si noi sa stam cu colegii nostri" doamna directoare a raspuns "vorbiti la telefon" (in momentul acela Vlad si Radu isi scot telefoanele si incep sa se converseze,spre disperarea doamnei directoare).Sau a mai fost o faza (Vlad chiulea de la biologie,pentru ca nu-si invatase,si isi propusese sa stea cu noi),a venit o doamna sa ne intrebe unde e Secretariatul,si Vlad i-a raspuns binevoitor (scotand capul de dupa perete) "uitati,acolo",si chiar cand a aratat catre secretariat, doamna profesoara de biologie,care tocmai iesea din cancelarie, i-a spus "Buna,Vlad,ne vedem la ora" :))... cat talent ,mai Vlad:)).Tot azi,in nemarginita mea neatentie am ajuns putin (putin mai mult) mai devreme la liceu,noroc ca am gasit-o pe Ciocarlica acolo,si ne-am dus impreuna la biblioteca(da ,sunt fascinata,pentru ca e prima oara cand merg la biblioteca liceului woaaaaa).Acolo o atmosfera placuta (era foarte cald,si pentru ca eram inghetata,nu am putut decat sa-i ridic in slavi),multe carti (pentru mine,raiul pe Pamant),liniste,ce sa mai ,eram entuziasmata,Ciocarlica si-a facut "permis de biblioteca" (o spun cu atata patos,si mandrie incat ai fi zis ca a primit un onor de la Papa) si,cu ocazia asta mi-am facut si eu,si ne-am uitat la carti (eu am imprumutat "Agatha Christie-Crima la vicariat",iar Ciocarlica a imprumutat "Sotia calatorului in timp" si "Ancheta" ,si am citit cat am fost de serviciu),si asa a mai trecut timpul.M-am intalnit cu multa lume azi,datorita postului inalt pe care l-am ocupat,si am avut si unica ocazie de a vizita biroul directorului (spatiu interzis pentru mine pana acum,usa de care-mi era cel mai frica,si care mi se parea mereu ca se deschide ca sa ma inghita pe mine,nu stiu de ce).Cand am intrat am vazut masa mare,neagra si fotoliile din piele,si tablourile,si un calculator,insa am decis sa las turismul pe mai tarziu si sa ma concentrez la motivul pentru care eram acolo...Si totusi,biroul directorului...Ahh...Mda,revenind...A fost o zi M I N U N A T A , si mai vreau odata:).Cya.

Doua cuvinte.

      “-Avem tricouri cu inimioare!Cumparati cutie de chibrituri cu inimioare!Numai aici la pret de criza!”
   " Tu esti puisorul meu, 
     Te voi adora mereu.
     Te voi iubi la nesfarsit,
     Tu esti tot ce mi-am dorit" 

 Iac!    

 Ce ti-e si cu Valentine’s Day asta!Adica romanul are nevoie de un motiv de sarbatoare,ca de’,intre Anu’ Nou si 1 martie nu era nimic,si trebuia.Asa ca am furat traditia de la vecinii de la blocul de vizavi,o sarbatoare,cica "Valantainz dei" ii zice,nu stim ce inseamna cu adevarat,ce rost are pe lume,insa cica e ceva cu dragostea,asa ca hop! si noi.Valentine’s Day este o sarbatoare care,in trecut,il comemora pe nenea Sfantul Valentin (500 i.H.),dar care a fost “stearsa” din “Calendarul Roman al Sfintilor “ in 1969 de catre Papa Paul I (asa a avut dansul chef :-??),iar semnificatia ei a ramas una singura,celebrarea iubirii si afectiunii intre oameni(mai ca-mi dau lacrimile,hai sa nu fiu rea:D ).Cum americanii au o sarbatoare aproape pentru orice (azi sarbatorim ca e marti,maine ca e ziua de dupa marti,poimaine ca e inainte de vineri,vineri ca e vineri,sambata ca e inainte de duminica si tot asa),trebuia sa fim si noi in pas cu moda (pai da' bineinteles:> ).Oricat de frumoasa ar fi idea in sine,este trist ca a luat locul sarbatorii de Dragobete.Spun ca a luat locul deoarece lumea se strofoca de Valentine’s Day,se intoarce cu fundul in sus,iar sarbatoarea de Dragobete,sarbatoare traditionala romaneasca, este data uitarii,sau este pusa pe planul doi “aaa stai ca mai era si aia...mda draga,nu mai am bani de trandafiri,multumeste-te numai cu un breloc:D”.La origine sarbatoarea de Dragobete dateaza din Evul Mediu,insa a fost cunoscuta sub diverse forme,pana a luat forma finala,aceea de “Dragobete”.Din pacate,lumea se rezuma la cadouri precum inimioare din plus sau cani,toate inscriptionate cu celebra expresie “te iubesc” ,care nu te mai umple de emotie si e aproape la fel de seaca precum banalul "am nevoie la baie" , si care pare sa-si piarda din farmec,din semnificatie,pe zi ce trece,si nu stie ca,de fapt,exista o traditie de Dragobete.Fetele si baietii,imbracati in haine de sarbatoare,se intalneau in fata bisericii ( nu ca acuma la "mall"):> si plecau sa culeaga flori de primavara,apoi,pe dealurile din sat se aprindeau focuri (nu,nu dadeau foc la padure,si nici nu ardeau cauciucuri vechi),iar tinerii se strangeau in jurul flacarilor si discutau (sigur nu despre ultimul concert la care au fost b-) ).Cand venea pranzul,fetele se intorceau in sat alergand,obicei numit “zburatorit” :),urmate de un baiat caruia “ii cazuse draga”.Daca baiatul o ajungea din urma,iar fata il placea,il saruta in vazul tuturor.Barbatii nu trebuie sa le supere pe femei,sa  nu se certe cu ele,pentru ca altfel nu le va merge bine tot anul (ai auzit,draga?),iar daca in aceasta zi nu se va fi intalnit fata cu vreun baiat,se crede ca tot anul nu va fi iubita de nici un reprezentant al sexului opus (:-|).Scrie cumva aici ceva de cadouri idioate sau declaratii siropoase,false,sau astfel de lucruri facute numai ca sa “bifam actiunea”?Ca eu nu vad.Sarbatoarea de Dragobete poate parea invechita,demodata,insa este sarbatoarea noastra si nu inteleg de ce ne agatam cu dintii de Valentine’s Day.Un popor se remarca prin cultura,obiceiuri,traditii,daca noi nu facem decat sa copiem ce vedem la altii si dam uitarii cultura noastra,nu facem decat sa ne pierdem originalitatea,ne pierdem farmecul,ne pierdem esenta,si devenim un produs xeroxat,produse de care “urlam” cu totii ca ne ferim in viata de zi cu zi.Nu iti trebuie o zi anume sa ii spui persoanei iubite ce simti pentru ea,poti sa o faci in oricare alta zi,iar oferirea unui cadou (simbloc vorbind,nu chiloti sau cani sau chibrituri sau creioane sau penare sau prosoape sau perne in forma de inima) nu trebuie sa fie conditionata “Trebuie sa-i iau cadou ca azi e Valentine’s Day si se supara daca nu ii arat ca o/il iubesc.Aoleu, ce sa-i mai iau?”.Totul este atat de comercial,atat de lipsit de farmec incat mi se face scarba efectiv.Lasati pernele,lasati canile,lasati tricourile,faceti-i  o poezie,luati-o in brate,uitati-va in ochii ei si spuneti-i ca o iubiti,si faceti asta in fiecare zi petrecuta impreuna,nu din obligatie,ci pentru ca asa simtiti,si apreciati-o,si iubiti-o pentru ca e ea si nu e trasa la Xerox.Nu,la noi totul trece prin buzunar,trebuie sa fie un obiect,fie si el oribil,hidos,numai sa fie ceva,sa nu creada fata ca a uitat-o.Of,Doamne,ce fraieri suntem.

       "I'll be there for you

        These five words I swear to you

       When you breathe I wanna be the air for you

        I'll be there for you."

       

       I'll be there for you-Bon Jovi    

Vreau.

  M-am gandit eu bine, bine si am o lista cu lucruri pe care le vreau de la mine,de la cei din jur,de la viata,in general(inafara de sanatate,fericire,spor la treaba,note bune etc etc,ca alea se stiu).Iata cateva din aceste lucruri:

  Vreau

-      Sa scap de anumite “gunoaie” din jurul meu,daca ma-ntelegeti 

-      Sa nu mai fie atata prostie,indiferenta,”cocalareala”,”smechereala”,kitsch in lumea asta (cer prea mult insa asta e,am dreptul sa sper totusi)

-      Bilet la Bon Jovi/Scorpions (neaparat,e un lucru poate mai realist decat exterminarea prostilor)

-      Tricouri vesele (nu,nu tricouri care sar prin camera,ci tricouri cu "imprimeu" funny)

-      Sa vad filme bune (nu orice filme,numai anumite filme)

-      Sa citesc carti bune (am o groaza necitite,vine si vremea lor)

-      Sa ascult cat mai multa muzica (am cel putin doua melodii pentru fiecare stare/gand/situatie/moment al zilei,si-mi sunt dragi)

-      Sa ies afara cu cat mai multa lume (persoane din cercul meu de prieteni,bineinteles)

-      Sa dansez conga cu Marta,Oana,Andreea,Elena si oricine mai doreste,in fata liceului

-      Sa devin critic de arta (voi incepe cu “operele” Ciocarlicai)

-      Sa o ajut pe Miranda sa invete coordonatele geografice in timp ce fredonam “Bunica bate toba”

-      Sa continui restaurantul de la groapa de gunoi “La Gunoiul Imputit” pe care l-am deschis cu partenera mea de afaceri, Alexandra si sa introduc in meniu “Gordon Bleu cu zat de cafea si garnitura de tzatziki” (nu intreba in ce stare de agregare se afla tzatziki)

-      Sa-i cant Mirandei in ureche “Ma iubeste femeile” cu Anca-backing vocals

-      Sa-i fac cunostinta lui Vlad cu Shakira si sa-i cante “Waka,waka”

-      Sa ii arat Anei cu ce se asorteaza cizmele ei maro din piele (in momentul de fata sunt “asezonate” cu anticul si prea-cunoscutul tricou albastru cu flori rosii si o bluza de trening gri)

   Si mai sunt muuulte multe altele,insa mi-e lene sa scriu.A,da,inca un lucru: sa scap de leneJ.Cya.

N-avem treaba.

   Doamneeee!!!Prima zi dupa vacanta,uau,incitant,nu?La prima ora,cea de romana,m-a incercat un sentiment de “back to Gradiiiii!!!” in momentul in care doamna profesoara ne-a rugat sa-i impartasim si dansei aventurile noastre din vacanta,si m-a mai incercat un sentiment de “ras in hohote” cand,intr-un moment de adanca cugetare (pentru ca trebuia sa ne “scremem” si sa-i spunem doamnei ca facuram in vacanta-probleme la fizica,bineinteles-:-j),din partea dreapta (cum privesti spre tabla) a clasei se aude o voce (nu-mi dau seama cine indraznise) hotarata,usor amuzata:

    -Doamnaaaaaaa,v-am vazutara ieri la mall,dumneavoastra erati?

   Profesoara,prinsa in fapt,usor rusinata de aceasta abatere neconventionala,raspunde sfioasa:

    -Da…Da’ la care mall?La AFI?

    -Da,doamna,unde altundeva? (A se observa tupeul cu care elevul o trage la raspundere pe profesoara.)

    -Da,eu eram,recunoaste profesoara cu profunda dezamagire in glas.

  Cum era de asteptat,toata populatia incepe sa rada,iar profesoara,care trecuse de la culoarea rosie,culoarea rusinii,la culoarea verde,cea care iti sugereaza sa stai departe,ameninta,intr-o pozitie á la Napoleon Bonaparte,cu ascultarea,moment in care toti parca-si musca limbile si intepenesc in scaun. (Vorba fostei mele profe de istorie din generala,doamna D.,intr-una din datatoarele de fiori excursii cu dansa “Daca nu stai jos te lipesc cu super-glue de scaun”,tot dansa fiind aceeasi care le-a sugerat parintilor,inainte de alta mirobolanta excursie-de 2 saptamani!!!-,ca numai o pereche de chiloti este de-ajuns,copii posedand si maini si detergent-pe vremea aia nu era criza- si vointa necesara spalarii in fiecare seara a chilotului,unica pereche,dar sa trecem peste traumele de excursionist si sa revenim la oile noastre) La ora de logica,domnul profesor  scrie ceva pe tabla,pacat ca nu vedeam nimic pentru ca nu faceam diferenta intre literele de pe tabla si un mare musuroi revarsat de furnici,asta ca sa va dau o idee despre cat de mare scrie dom’ profesor.La ora de chimie Alex,Miruna si Radu se aratau interesati de inceputul de mustata al Anei,iar ora de franceza a fost ora de relaxare,pentru ca am aflat tarziu ca noi asteptam o profesoara care nici macar nu era in liceu.Ora de franceza,ce pot spune.Si cam asa a trecut ziua mea.A voastra cum a fost?

  Pink Floyd-Proper Education

Early mornings and lovers

  “Hai trezeste-te!A fost doar un vis.Hai,ai multa treaba”,mi-am zis nu foarte hotarata.Era zece dimineata si eu inca leneveam.Mi s-a facut frig,si,curand,am descoperit si de ce.Eram dezvelita,ursuletul mic ,imbracat in pijama rosie, de langa mine imi furase cu neobrazare toata plapuma,si cand am mustrat-o pentru acest fapt,a zambit strengareste pe sub mustati si si-a ascuns fata pe jumatate rosie sub perna.Enervata de aceasta neobrazare si hotarata sa mai dorm un pic,mi-am luat perna cea rosie (ca la gradinita,mi-am luat jucariile si am plecat) si m-am dus in dormitorul alaturat,unde m-am lafait elegant in plapuma calduroasa.Peste nici zece minute,am realizat ca imi este foarte cald,plecasem de la racoare ca sa ma coc aici.Realizand ca nu mai am nici o sansa sa dorm si ca deja ursuletul se apropie cu pasi de urias si ciocane cu putere,hotarata la usa,m-am trezit bombanind si m-am indreptat agale catre baie.Acolo,acelasi ursulet imi invadeaza intimitatea,imi fura chiuveta ,desi a ei este chiar langa a mea,si imi prevesteste o zi lunga si obositoare.Apoi,dau cu ochii de mama.Fara mila,ma indeamna sa infulec ceva si sa ma apuc de treaba.Cana de ceai si “Surprizele unui curios” lasate pe masa au fost singurele lucruri care m-au inveselit.Hai sa va arat de ce am ras eu toata dimineata.

“Îndragostiţii sunt,de fapt,nişte fiinţe tare caudate,ale cǎror raţionamente şi argumente sunt cu atît mai de nezdruncinat cu cît sunt mai îndepartate de fireasca înţelepciune a lucrurilor.Logica unui  îndragostit se încadreazǎ în cu totul alţi parametrii decît cei utilizaţi,îndeobşte de un om normal (adicǎ unul neinclus în aceastǎ categorie),iar prisma prin care priveşte el faptele şi obiectul idolatriei sale sfideazǎ orice bun simţ al Fizicii (spre documentare,rog a se vedea manualul de fizicǎ pentru uzul liceal,la capitolul Opticǎ-referitor la prisme si ,in general,la lentile ).Iubita (uneori şi iubitul,pentru cǎ trebuie sǎ recunoaştem,aceasta tulburare a analizatorului visual din scoarţa cerebrala nu face discriminare de sex,vîrsta şi alte criterii subiective) nu are nici cusururi,nici defecte.Printr-o curioasǎ metamorfozǎ,toate acestea devin,în exaltata imaginaţie a amorezatului,calitǎţi.

Încearcǎ,bunǎoarǎ,sǎ spui amorezatului,cǎ trupul adoratei sale,departe de a fi mladiu ca trestia,aduce mai degrabǎ a prǎjina-sperietoare de ciori îmbrǎcatǎ în fustǎ,şi-ţi vei aprinde paie-n cap.Un banal neg,rǎsǎrit în cel mai nepotivit loc cu putinţǎ,capǎtǎ suavul nume de “grain de beauté”,iar nişte ochi spǎlǎciţi şi saşii,pe de-asupra apar ca izvorul celor mai fermecǎtoare şi dǎtǎtoare de fiori priviri.Chiar un picior strîmb sau arcuit în parantezǎ ,nu-i altceva decît întruchiparea celei mai divine linii nǎscute sub dalta lui Fidias.Leacul acestei boli,este mariajul.De parca I s-ar fi luat un vǎl de pe ochi,ori în encefalul sǎu s-a autoimplantat o prismǎ avînd parametrii funcţionali diametral opuşi celei anterioare,calitǎţile de ieri pot deveni chiar monstruase defecte.Fermecǎtorul ciripit pe care îndrǎgostitul nu se mai sǎtura sǎ-l audǎ,apare proaspatului “uns” in funcţia de soţ drept pisǎlogealǎ de caţǎ;privirile duioase şi mîngîietoare sînt acum viclene iscodiri,pline de suspiciune […].”   

 “Surprizele unui curios”- Ionel Chiru.
    Live forever-Oasis

Things happen without reason.

She was watching her mother preparing to leave for work.Her mother was always well-dressed,with elegant dresses and shiny necklaces.She admired her mother,but she knew deep in her soul that she would never be like her.They were two different persons despite the fact that they were mother and daughter.Suddenly,she started laughing,and smiling and,although she asked herself what happened, she didn’t know the answer.She had no idea why,but for the first time in her life she felt so alive.Or,at least,since she remembered.She just stood there and laughed,and laughed.Her mother was staring,trying to figure out what happened.She finally asked:

   -What’s so funny?

   -I…I really don’t know,I have no idea,I just…

   -What happened?Am I not properly dressed?(That's a really big problem :)) )

   -No,uhm,I mean it’s not that,I just burst into laugh,and…I still don’t know why.

   -There’s something you have to tell me?

   -No,honestly…

   -Ok then,but I advise you to stop that,you act foolishly.Now I have to go.

 For the rest of the day ,she smiled,she laughed and hugged everybody,while her mother and sister were looking at her with doubt.It was one thing they all knew for sure: she was happy,and that’s all that matters.:)

Vacanta.

 Mai sunt cateva zile si vine apocalipsa.Aaa nu,nu te gandi ca o sa crape Pamantul in doua,nuu,aia o sa fie in 2012,mai avem,eu vorbeam de faptul ca incepe scoala.Da,exact asta ziceam si eu.Nu sunt deloc incantata ca o sa incep din nou cu temele,o sa aud urletele,ragaielile,manelele,"ciripitul delicat" al colegilor si al colegelor,luptele constante cu mustele mutante si albinele si alti monstrii carnivori veniti dintr-o alta galaxie,pe durata vacantei fiind scutita (e ca si cum cineva iti urla in ureche si dupa se opreste si spune "oo..stai asa,trebuie sa beau apa" si tu savuezi acele cateva secunde de liniste) de toate aceste sunete induiosatoare,de toate aceste manifestari pline de delicatete si inalta consideratiune fata de ceilalti.:) In mod surprinzator chiar imi era dor de toate astea.Si abia astept sa-mi revad colegii,dragii de ei...Ce-i drept,in timp ce altii au iesit in oras,la filme,au jucat septica in baruri si s-au batut cu scrum in cafenele,eu am stat in casa,relaxandu-ma.Da,datul cu aspiratorul,stersul prafului,maturatul zilnic,si stersul gemului si al altor substante comestibile sau mai putin comestibile de pe scaune este ,intr-un fel ,un mod de relaxare,iti ocupi mintea cu ceva.Dar mai am un motiv pentru care abia astept ziua de luni: voi fi scutita de curatenia zilnica din casa sub pretextul (da,e un pretext) ca am de invatat;astfel voi fi lasata in pace,sa citesc,sa ma cultiv.:) Tocmai mi-am adus aminte ca am o tema lunga la informatica,am fugit.Cya:)
  Green Day-Holiday

Amintiri

  Stateam si ascultam muzica din telefon cu albumul foto in mana,incercand sa-mi amintesc de copilaria mea,dar fara succes.Ma uitam la poze si nu imi aduceam aminte nici locul, nici anul,iar in mintea mea toate se amestecau,formand un fel de ciorba amara,stricata.Enervata,am pus albumul de-o parte si m-am intins pe patul din camera tatei.Am decis sa ma limitez la a asculta melodiile, prima fiind "Desert Rose",cantata de Sting.Am dat play si m-am lasat dusa de val.In momentul acela cateva amintiri vagi mi-au aparut in fata ochilor,parca tipand la mine si mustrandu-ma pentru ca le-am uitat.Singurele amintiri din copilaria mea de mult apusa,secvente din masina,in timpul drumului prin Moldova,pe la Valeni.In Dacia noastra veche eu stateam culcata pe bancheta incercand sa adorm,insa  melodiile ma tineau treaza si,parca imi fortau picioarele sa tina ritmul,in timp ce eram zgaltaita cu brutalitate pe ulita bunicilor.In tot acest timp o melodie canta singura in masina,o melodie care a avut bunavointa si grija de a stoca amintirile acestea in locul meu.Acum,de fiecare data cand o ascult,revad anii copilariei,calatoriile nesfarsite la manastirile din Moldova,plansul meu neintrerupt si huruiala motorului prost facut, precum si tipatul mamei cand a aflat (mi-am facut curaj si am marturisit) ca am facut pipi pe mine.Voi aveti o melodie de suflet?
   Sting-Desert Rose

Ma revolt.

  Da,ma revolt.Impotriva cui?Nu stiu.Poate a tuturor,poate a nimanui.Cert e ca ma revolt.Acum o saptamana am luat decizia de a incepe razboiul.Armele nu-mi vor fi de folos,ma voi folosi numai de puterea mintii,si a cuvintelor.De fapt acestea sunt armele.Motivele?Nenumarate..M-am trezit din visare,am realizat ca sunt prea amabila,prea ingaduitoare,ca pun la suflet prea mult,si ca unii oameni chiar nu merita.Asa ca am hotarat ca imi trebuie o schimbare.Vreau sa ies in lume,sa cunosc oameni noi,sa scap din marea asta de oameni suficienti.Da,ma revolt impotriva oamenilor din jurul meu.Sunt oameni suficienti,oameni care nu stiu ce sa ceara si cat sa ceara de la viata,oameni care se dau cu fundul de pamant ca "ei traiesc clipa",ce sa-ti zic:))!Dom'le traiesti clipa dar nu dai cu piciorul la tot si la toti.Oi fi tu mare smecher,mare si tare,cu sute de rable si mii de garsoniere,insa nu uita ca nu esti singur pe lumea asta,ca mai sunt si altii langa tine,si la fel cum ei au nevoie de tine,si tu ai nevoie de ei.Nu le da cu piciorul,nu le arata cine e seful,ca mai tarziu tu vei suferi.M-am saturat de astfel de oameni necivilizati,profitori,mincinosi,superficiali,suficienti,comozi ,dar care au pretentii mari de la cei din jur.La fel de mult cum stii sa ceri,trebuie sa stii si sa dai.
   Hai dom'le sa scuipam guma in mijlocul clasei,hai sa punem manele,hai sa ii  injuram pe toti de mama si de tata si de tot neamu' lor,hai sa ne ascundem dupa o masca.Masca.E cel mai potrivit cuvant.Doamne n-as putea trai in lumea aia.Sunt baieti care au ajuns la liceu si gata,fete,tigari,bautura,smechereala,si vor si ei fete,si cred ca secretul e sa le iei in brate pe toate,sa te dai la toate,si ,intr-un final sa vezi ce iese.Si tu,fata,pici in plasa.Sunt baieti  care fac pe durii,pe batausii,pe nevinovatii.Baga texte,mint,te mint,tu ii crezi,te indragostesti de ei,de sarmul lor,si dupa putin timp,te parasesc,fara vreun motiv real,baga niste motive puerile,fara sens,fara vreo doza de adevar,iti spun ca regreta faptul ca ati fost impreuna,au pretentia ca tu sa-i crezi,tu,culmea,ii crezi,suferi,plangi,ei stau cu nasul pe sus,dau flit,te scot pe tine vinovata,posesiva,ciudata,tu din nou plangi,intr-un final uiti,insa el se pare ca tine mortis sa te chinuie,si face ce face si iti atrage din nou atentia,arata,in mod indirect ca-i pasa inca,dar tuturor le spune ca nu mai vrea sa auda de tine.Toate astea de ce?Pentru ce?Pentru ca l-ai iubit ca o proasta,pentru ca ti-a pasat de el si de viata lui,pentru ca ai incercat sa-l aduci pe drumul cel bun,sa-l mai cizelezi un pic,pentru ca ai indraznit sa-i fi aproape la greu,pentru ca l-ai facut fericit,pentru ca nu te-ai dat batuta si ai incercat sa salvezi relatia,pentru ca ai fost sincera cu el,pentru ca l-ai iubit,pentru ca l-ai iubit...Daca asa stie el sa te rasplateasca pentru tot ce i-ai oferit,facandu-te sa suferi,atunci,draga mea,nu merita.De condamnat nu este faptul ca s-a despartit de tine in sine,ci modul in care a facut-o si comportamentul de dupa.Uita-l,lasa-l in boii lui,ca e clar ca nu stie prea multe,e lipsit de experienta,e numai gura de el.In realitate,tot raul spre bine,s-ar putea sa ai surpriza sa te simti mult mai bine dupa si sa realizezi ca,pana la urma,a fost mai bine asa;).Ma revolt aici si acum impotriva incuiatilor.Na,ca iar am scris mult.Cya:-h
     Nazareth-Love hurts

Pasaj

" -Cum te numesti dumneata?
 -Celsius.
 -Esti suedez?
 -Nu mai exista suedezi.
 -Asta ma mira.Tara aceea imi da impresia de soliditate.
 -Nu mai exista tari.Nu mai exista decat doua orientari: Rasaritul si Apusul.Eu sunt apusean.
 -Si eu?
 -Dumneata nu esti nimic.Dumneata nu te-ai schimbat.
 -Amabili mai sunt apusenii astia.
 -Felul dumitale de a vorbi e cam desuet.
 -Pune-te in locul meu!
 -Nu-l gasesc de invidiat.
 -Suntem in sfarsit de acord asupra unui punct.Spune-mi,Celsius,dumneata esti insarcinat cu supravegherea mea?
 -Da.
 -Pot sa-ti cer sa-mi aduci niste haine?Sunt goala pusca,in caz ca n-ai remarcat.
 -Asta nu ma deranjeaza.
 -Pe mine ma deranjeaza.
 -Nu stiu daca am haine pentru dumneata.
 -O patura,atunci.
 -Nu am nici paturi.
 -Niste ziare vechi?
 -Presa a fost desfiintata de multa vreme.
 -Dar ,in sfarsit ,fa ceva!Nu pot sa stau asa.
 -Ma duc sa vad ce pot gasi."


 "Peplum"-Amelie Nothomb

Fun ne-fun.

  Seara buna dragi pitici.Of ce dor imi era sa ascult muzica si sa scriu pe blog...
  Tocmai m-am intors dintr-o excursie cu familia la munte,da,in romanica noastra draga.Mai exact la Moeciu,la vila unor rude.Nu pot sa spun ca m-a incantat foarte tare excursia si am numarat zilele pana am fost inapoi acasa.Ne-am plimbat pe-afara,am inspirat aerul curat de munte,am mancat gratar...
  Am vizitat pentru a mia oara castelul Bran:)),si ne-am holbat la buticurile cu suveniruri.Eh intre o pereche de chiloti si un tricou ambele "decorate" cu chipul lui Vlad Tepes,voi ce alegeti?Tentant,nu?Am fugarit cainii,ne-au fugarit cainii,am mancat branza,muuulta branza,ne-am uitat la filme,da' triste mai erau filmele alea,dom'le,am bocit (nu stiu de ce...poate de la filme) ne-am plimbat,am ras,am gadilat-o pe sormea,m-a gadilat sormea,m-am certat cu mama,mama mi-a luat castile,am ramas fara Bon Jovi...Bon Joviii!!!:(( ne-am luat tricouri,am renuntat la chiloti,am dormit,muuult,am mancat,si mai muuult,ne-am distrat...eh eh...putintel...si cam atat.Cam asta am facut...E destul nuu?Mda.Am avut si o carte cu mine...Codul lui Da Vinci de Dan Brown.E foarte interesanta cartea,nu mai puteam sa o las din mana.Iar in urechi am avut bineinteles melodiile de suflet.O sa va enumar cateva : Aerosmith-Angel;Guns N' Roses-Patience;Guns N' Roses-Don't cry ;Bon Jovi-You give love a bad name s.a.m.d...La capitolul ceai am stat foarte prost ,gazdele punandu-ne la dispozitie numai ceai de slabit.:-| In fine,e bun si ala.Am stat in balansoar,in curte,am inspirat aerul rece de munte pana m-au usturat narile,am luat cate o gura de ceai,am mai citit un rand,am mai ascultat un vers,m-am relaxat.
   Cam asta am facut doua zile la rand,am evadat.Va recomand sa faceti la fel.Pe curand.