E o zi ciudată, una din zilele alea în care soarele bate prea tare, nu-ţi mai e foame, vrei să faci ceva, dar parcă nu-ţi vine să faci nimic, şi tot aşa.
A fost o vacanţă superbă, dar care s-a terminat prea devreme şi prea brusc şi toată fericirea aia s-a transformat într-o imensă amărăciune, melancolie şi tristeţe date de amitirile unei perioade ce se sfârşeşte brusc.
Zilele trecute vorbeam cu prietena mea, Miranda şi-i spuneam planurile mele de viitor, eram într-unul din momentele alea în care am impresia că pot face orice şi-mi vine să fac de toate şi sunt sigură că voi trece peste orice obstacol şi mă simt aşa puternică, precum puştoaica aia, Matilda, din filmul cu acelaşi nume, care se bătea cu neînfricata femeie-bărbat, Miss. Trunchbull, dar, mă rog, să trecem peste asta. Aşa, şi vorbeam cu ea şi ea era speriată de excesul meu de elan şi nu ştia cum să transforme banalul "HOO!" în ceva mai politicos, aşa că mi-a dat câteva melodii, poate-poate mă mai calmez, îmi găsesc ceva de lucru. E, şi una din melodiile alea (două la număr) era asta http://www.youtube.com/watch?v=am6rArVPip8 , o melodie liniştitoare şi super drăguţă, care m-a făcut să mă liniştesc, să închid ochii şi să încep să cânt şi să dansez prin casă, m-a făcut să-mi placă persoana pe care o văd zi de zi în oglindă, m-a făcut să-mi dau seama cine sunt, ce vreau, cum sunt, m-a făcut să mă liniştesc şi să-mi pot continua viaţa banală, în linişte... Nu versurile contau, că alea n-au legătură cu starea mea de spirit, ci melodia... Oh, şi uite, mai e una http://www.youtube.com/watch?v=2EIeUlvHAiM&feature=relmfu , da' asta nu are efectul pe care l-a avut precedenta asupra mea... Aşa că acum sunt liniştită şi împăcată şi mi-am ordonat cât de cât gândurile şi sunt gata să mai scriu şi aici.
Sublim. A început şcoala (nu-i aşa că nu ştiaţi asta dacă nu vă spuneam eu? a? cu plăcere.) , noi profi, noi colegi, boboci disperaţi alergând pe culoare, fugăriţi de găini cu veste anti-oo şi mitraliere cu oo, aceleaşi culoare, aceeaşi atmosferă, aceeaşi clasă, un 1 şi un 0 în plus( cifre ce -în mintea unui adult- exprimă maturitatea elevului ce se află în spatele uşii mari pe care scrie cu cretă SALA X -cu X întors- dar care, în mintea unui copil, înseamnă doar vesta, mitraliera cu oo şi titulatura de "ăla mare de la a zecea" ), dar aceeaşi agitaţie, dezorganizare, lipsă de chef şi motivaţie, prostie şi mentalitate.
Avem aşa: una bucată profă de fizică, în acelaşi timp şi dirigă, comentariile sunt de prisos, una bucată profă de chimie, la fel de paralelă cu elevii, una bucată prof de mate ce pare să fi inhalat o doză substanţială de heliu în tinereţe, una bucată profă de muzică ruşinoasă, una bucată profă de sport care ne omoară cu gimnastica ei şi care ne spune "sunteţi fete! fetele trebuie TREBUIE să arate bine! aşa că treceţi la treabă!", una bucată profă de info...de la care nu pricepi nimic şi aici mă opresc pentru că nu risc să fiu nesimţită, una bucată a doua profă de info de la care pricepi tot şi la ora căreia te simţi foarte bine, una bucată profă de psihologie care vine şi se plimbă prin clasă ca şi cum ar avea un singur scop bine fixat, acela de a nu lăsa metru pătrat de parchet necălcat în picioare, una bucată profă de biologie care a plecat disperată de la clasa noastră, costatând că nu ştim o boabă, şi una bucată profă de istorie ce ne pune bulinuţe dacă răspundem la oră, bulinuţe care valorează un punct, astfel încât, dacă o luăm logic, după părerea dânsei, la 6 bulinuţe vei primi nota 10. Şi mă opresc aici cu descrierile că nu pot să detaliez, totuşi sunt profi, vă rog, respect!
Şi uite aşa a început clasa a 10a... Să sperăm că va fi bine, că voi reuşi să mă adun şi să fac ce trebuie... Cine, coada pisicii, mă crede?:))
