Refugiu.

  A trecut şi Paştele,sǎrbǎtoare care nu mai înseamnǎ atât de multe pentru mine acum,spre deosebire de anii trecuţi,adicǎ nu mǎ mai dau cu fundul de pǎmânt cǎ a venit iepuraşul,pentru cǎ ştiu cǎ n-a venit si nici n-o sǎ mai vinǎ.Nu pentru mine,cel puţin,acum sunt mare,nu mai visez la cǎsuţe cu pǎpuşi sau la casetofoane de jucǎrie,nu mai aştept nimic,dacǎ vreau sǎ mǎ "rǎsfǎţ" şi eu,imi iau nişte bani,o târǎsc pe Ciocârlica dupǎ mine pânǎ la magazin http://www.catwork-design.com/ ,ne holbǎm şi salivǎm împreunǎ la vederea accesoriilor şi genţilor ,şi,intr-un final,ne luǎm cercei cu Jimi Hendrix,aşa,simbolic,de paşte.

  Zilele astea am fost la bunici,la ţarǎ şi m-am bucurat de aerul curat,de soare,de cele trei pisici şi de cǎrţile mele.Am profitat de timpul liber şi de plictisealǎ ca sǎ citesc douǎ cǎrţi superbe şi anume Agatha Christie-Misterul Trenului Albastru si Mircea Cǎrtǎrescu-Frumoasele Strǎine,cea din urmǎ fiind plinǎ de umor şi sarcasm,perfectǎ pentru starea mea de moleşealǎ.
  Cǎrţile.Ele mǎ primesc mereu,mǎ poartǎ cu ele peste tot prin lume,îmi aratǎ lucruri noi,mǎ ajutǎ sǎ învǎţ din greşelile altora,îşi gǎsesc mereu cuvintele potrivite,mǎ fac sǎ trec prin diverse stǎri emoţionale,mǎ ajutǎ sǎ trec peste suferinţǎ,sunt mereu acolo când am nevoie de ele,ma înţeleg,sunt aproape de sufletul meu,mǎ iubesc,toate astea fǎrǎ sǎ aştepte ceva în schimb.Singurul meu refugiu.Nu chiar singurul...Asta-mi aduce aminte cǎ vreau bicicletǎ nouǎ,da,vreau una nouǎ pentru cǎ cealaltǎ mi-a fost furatǎ cu brutalitate,chiar de lângǎ caloriferul din faţa uşii de la intrare a apartamentului de la bloc,lanţul a fost tǎiat cu precizie chirurgicalǎ,iar hoţul,inteligentul,a folosit un praf magic probabil,care l-a fǎcut invizibil,astfel încât nimeni nu l-a vǎzut coborând scǎrile, radiind de fericire, cu bicileta mea,care tocmai îşi facea somnul de frumuseţe lângǎ calorifer la etajul 3,in direct si la orǎ de vârf.Sunt doar un copil,un copil caruia i-a fost furata jucaria.Când o sǎ-mi cumpar bicicletǎ,când o sǎ-mi cumpere tata bicicletǎ (tata ştie cǎ-l iubesc si cǎ îi stǎ pǎrul din ce în ce mai bine,şi cǎ,în loc sǎ îmbǎtrâneascǎ,întinereşte),o sǎ merg pe ea pânǎ in prima pǎdure,o sǎ mǎ aşez,la umbra unui copac bǎtrân,şi o sǎ citesc o carte despre crime,sânge,bandiţi si detectivi;aşa mǎ vǎd,fericitǎ,concentratǎ asupra cǎrţii,pierdutǎ de lume,singurǎ,complet singurǎ,aşa cum am fost şi pânǎ acum.Bine,poate îl iau şi pe tata,dar am fi amândoi la fel de tǎcuţi,concentraţi asupra cǎrţilor - el probabil va citi ceva de Ilf şi Petrov - la fel de singuri ca doi copaci bǎtrâni într-o padure tânarǎ[m-am saturat de diacritice,mult chin pentru nimic].Nu stiu daca am fost singura din totdeauna sau acum de-abia incep sa realizez,cert e ca m-am obisnuit singura,inchisa in camera mea de la mansarda,cu biblioteca mea,cu melodiile mele,aceleasi,vechi si triste,cu veioza mea prafuita si cu tastatura mea care incepe sa scoata sunete ciudate cauzate de uzura.M-am obisnuit asa,si de fiecare data cand vine cineva la mine in camera ma simt ciudat,si fac tot posibilul ca acea persoana sa plece,nu ca as avea ceva de ascuns,ci poate doar pentru ca sunt obisnuita cu locul MEU,al meu,si ma aseman usor cu o pisica,sau un motan caruia i-a fost incalcat teritoriul.De-aia poate nu inteleg cand cineva are nevoie de companie,eu care abia astept sa raman singura,in lumea mea,pustie,singura,mereu singura.Si nu vreau sa par o mamaita disperata dupa pensia de mult pierduta,insa asa e,si-mi place asa,desi am momente in care simt nevoia sa vina cineva si sa-mi spuna ca totul e bine,ca e langa mine,si sa ma stranga in brate,si sa ma tina la caldura.Caldura prea multa e sufocanta,raceala,uneori, te scuteste de durere,te pastreaza proaspat,nou,gata pentru orice,ca dupa un dus rece intr-o zi caniculara.De-aia nu suport eu vara,e prea multa caldura,ma scoate din minti,ma lasa fara aer,insa in mijlocul iernii,dupa ce am degerat destul,un pic de caldura e mai mult decat bine-venita.
  Iata-ma,trecand de la sarcasm,la filozofii de viata,insa din cand in cand,de fapt destul de des,pentru ca sunt Capricorn,trec prin stari de depresie,dar, cu toate astea, reusesc sa rad,sa ma retrag si sa las impresia ca totul e perfect,am un refugiu.