Psihopaths.

  Acum o saptǎmânǎ am vorbit pe mess cu o fostǎ colegǎ din generalǎ, Anca, intâmplǎtor şi m-am bucurat tare mult pentru cǎ nu mai vorbisem de mult cu ea si-mi era dor.Nu mai ştiu cum a venit vorba, insǎ mi-a spus cǎ are un cont V.I.P pe http://vplay.ro/ , mi-a dat id.ul şi parola aferentǎ şi m-a indemnat sǎ mǎ uit in voie.Ca un copil mic ce tocmai a deschis cadourile de sub brad, şi, nerǎbdǎtor, sfâşie hârtiuţa în care sunt ambalate cutiile frumos colorate, am dat un click fugar, de om disperat, şi m-am distrat cu noua mea jucǎrioarǎ, am cǎutat nişte seriale pe care le urmǎream ca un copil posedat, în toiul nopţii, în vacanţa de varǎ, stând ghemuitǎ sub un cearceaf, şi m-am lǎsat cuprinsǎ de farmecul imaginilor mişcǎtoare, fascinatǎ, mai ceva ca o mâţǎ în faţa unui iPhone4.Primul serial pe care l-am ales, a fost Criminal Minds (Minţi Criminale), un serial american de succes, care prezintǎ munca de zi cu zi a unor agenţi FBI, în încercarea lor de a rezolva cazuri dificile de crimǎ şi de a prinde fǎptaşul.Deşi mama nu prea e de acord cu serialele astea cu oameni nebuni, eu le ador, pentru cǎ niciodatǎ nu ştii cum se terminǎ, cine a comis de fapt crima sau cum, e multǎ acţiune, mult suspans, tacticǎ şi sunt fascinatǎ.Ǎsta este şi motivul pentru care o idolatrizez pe Agatha Christie, romanele ei sunt de-a dreptul fascinante, surprinzǎtoare, le ador, o ador.
  Episodul pe care am ales sǎ-l urmǎresc este episodul 11,sezonul 6, "25 to Life" şi este vorba despre un nene, pe numele lui Donald Sanderson, care a fost condamnat la 25 de ani de închisoare pentru cǎ a fost gǎsit vinovat de moartea soţiei şi fiicei sale, el susţinând cǎ "nişte drogaţi" au intrat în casa lui şi le-au atacat pe cele douǎ femei, fiul lui împreunǎ cu el, reuşind sǎ scape.Nenea ǎsta este eliberat, agentul FBI Morgan susţinând cǎ omul este reabilitat şi poate fi liber,ne mai reprezentând un pericol pentru societate, însǎ dupǎ nici douǎ zile de la eliberare, el comite altǎ crimǎ, rǎmǎne de vǎzut cum se va termina totul, şi cine este adevǎratul criminal.Iaaaai<3, grozav.Mi-ar plǎcea sǎ lucrez în domeniu, mǎ refer la secţia de criminalisticǎ, ador sǎ caut rǎspunsuri, sǎ cercetez fiecare colţişor al vieţii oamenilor implicaţi, sǎ mǎ documentez, sǎ fac pe detectivul, ador asta, şi mi-ar plǎcea s-o fac şi-n viaţa realǎ, nu doar sǎ citesc despre asta, sau sǎ ma uit la tv, însǎ ai de-aface cu oameni ciudaţi, mulţi cu probleme mentale grave şi rişti mult, astea sunt singurele obstacole ce mǎ ţin departe de aceastǎ meserie incitantǎ.Sau aş putea sǎ mǎ fac medic legist. Neaaa! Sǎ descos morţi şi sǎ stau în mirosul ǎla...Nu,merci!Mǎ  întorc la serialul meu iubit.Cya.
   

Refugiu.

  A trecut şi Paştele,sǎrbǎtoare care nu mai înseamnǎ atât de multe pentru mine acum,spre deosebire de anii trecuţi,adicǎ nu mǎ mai dau cu fundul de pǎmânt cǎ a venit iepuraşul,pentru cǎ ştiu cǎ n-a venit si nici n-o sǎ mai vinǎ.Nu pentru mine,cel puţin,acum sunt mare,nu mai visez la cǎsuţe cu pǎpuşi sau la casetofoane de jucǎrie,nu mai aştept nimic,dacǎ vreau sǎ mǎ "rǎsfǎţ" şi eu,imi iau nişte bani,o târǎsc pe Ciocârlica dupǎ mine pânǎ la magazin http://www.catwork-design.com/ ,ne holbǎm şi salivǎm împreunǎ la vederea accesoriilor şi genţilor ,şi,intr-un final,ne luǎm cercei cu Jimi Hendrix,aşa,simbolic,de paşte.

  Zilele astea am fost la bunici,la ţarǎ şi m-am bucurat de aerul curat,de soare,de cele trei pisici şi de cǎrţile mele.Am profitat de timpul liber şi de plictisealǎ ca sǎ citesc douǎ cǎrţi superbe şi anume Agatha Christie-Misterul Trenului Albastru si Mircea Cǎrtǎrescu-Frumoasele Strǎine,cea din urmǎ fiind plinǎ de umor şi sarcasm,perfectǎ pentru starea mea de moleşealǎ.
  Cǎrţile.Ele mǎ primesc mereu,mǎ poartǎ cu ele peste tot prin lume,îmi aratǎ lucruri noi,mǎ ajutǎ sǎ învǎţ din greşelile altora,îşi gǎsesc mereu cuvintele potrivite,mǎ fac sǎ trec prin diverse stǎri emoţionale,mǎ ajutǎ sǎ trec peste suferinţǎ,sunt mereu acolo când am nevoie de ele,ma înţeleg,sunt aproape de sufletul meu,mǎ iubesc,toate astea fǎrǎ sǎ aştepte ceva în schimb.Singurul meu refugiu.Nu chiar singurul...Asta-mi aduce aminte cǎ vreau bicicletǎ nouǎ,da,vreau una nouǎ pentru cǎ cealaltǎ mi-a fost furatǎ cu brutalitate,chiar de lângǎ caloriferul din faţa uşii de la intrare a apartamentului de la bloc,lanţul a fost tǎiat cu precizie chirurgicalǎ,iar hoţul,inteligentul,a folosit un praf magic probabil,care l-a fǎcut invizibil,astfel încât nimeni nu l-a vǎzut coborând scǎrile, radiind de fericire, cu bicileta mea,care tocmai îşi facea somnul de frumuseţe lângǎ calorifer la etajul 3,in direct si la orǎ de vârf.Sunt doar un copil,un copil caruia i-a fost furata jucaria.Când o sǎ-mi cumpar bicicletǎ,când o sǎ-mi cumpere tata bicicletǎ (tata ştie cǎ-l iubesc si cǎ îi stǎ pǎrul din ce în ce mai bine,şi cǎ,în loc sǎ îmbǎtrâneascǎ,întinereşte),o sǎ merg pe ea pânǎ in prima pǎdure,o sǎ mǎ aşez,la umbra unui copac bǎtrân,şi o sǎ citesc o carte despre crime,sânge,bandiţi si detectivi;aşa mǎ vǎd,fericitǎ,concentratǎ asupra cǎrţii,pierdutǎ de lume,singurǎ,complet singurǎ,aşa cum am fost şi pânǎ acum.Bine,poate îl iau şi pe tata,dar am fi amândoi la fel de tǎcuţi,concentraţi asupra cǎrţilor - el probabil va citi ceva de Ilf şi Petrov - la fel de singuri ca doi copaci bǎtrâni într-o padure tânarǎ[m-am saturat de diacritice,mult chin pentru nimic].Nu stiu daca am fost singura din totdeauna sau acum de-abia incep sa realizez,cert e ca m-am obisnuit singura,inchisa in camera mea de la mansarda,cu biblioteca mea,cu melodiile mele,aceleasi,vechi si triste,cu veioza mea prafuita si cu tastatura mea care incepe sa scoata sunete ciudate cauzate de uzura.M-am obisnuit asa,si de fiecare data cand vine cineva la mine in camera ma simt ciudat,si fac tot posibilul ca acea persoana sa plece,nu ca as avea ceva de ascuns,ci poate doar pentru ca sunt obisnuita cu locul MEU,al meu,si ma aseman usor cu o pisica,sau un motan caruia i-a fost incalcat teritoriul.De-aia poate nu inteleg cand cineva are nevoie de companie,eu care abia astept sa raman singura,in lumea mea,pustie,singura,mereu singura.Si nu vreau sa par o mamaita disperata dupa pensia de mult pierduta,insa asa e,si-mi place asa,desi am momente in care simt nevoia sa vina cineva si sa-mi spuna ca totul e bine,ca e langa mine,si sa ma stranga in brate,si sa ma tina la caldura.Caldura prea multa e sufocanta,raceala,uneori, te scuteste de durere,te pastreaza proaspat,nou,gata pentru orice,ca dupa un dus rece intr-o zi caniculara.De-aia nu suport eu vara,e prea multa caldura,ma scoate din minti,ma lasa fara aer,insa in mijlocul iernii,dupa ce am degerat destul,un pic de caldura e mai mult decat bine-venita.
  Iata-ma,trecand de la sarcasm,la filozofii de viata,insa din cand in cand,de fapt destul de des,pentru ca sunt Capricorn,trec prin stari de depresie,dar, cu toate astea, reusesc sa rad,sa ma retrag si sa las impresia ca totul e perfect,am un refugiu.

Happiness.

                                                                        Happiness.

                                                                        Happiness.

                                                                  Colours of the wind.

 

Kitsch.

 Da,kitsch,foarte mult kitsch,enorm de mult kitsch,enervant de mult kitsch,peste tot unde te uiti, numai kitsch vezi, bunul gust e mai rar intalnit decat aerul curat din Bucuresti, si incepe sa se piarda pe drum, facand loc kitsch.ului.Odata cu venirea sarbatorilor pascale (bine,asta e valabil odata cu venirea TUTUROR sarbatorilor) , toata lumea se intoarce cu fundul in sus, de parca ar veni cineva, i-ar pune intr-o cutie, si ar agita cutia, este aceeasi atmosfera incarcata, aceeasi imbulzeala,aceeasi nebunie, aceeasi senzatie de vertij, mereu si mereu si mereu.

 Toti oamenii se agita ce servetele sa mai puna pe masa, ce mancaruri sa mai prepare, ce cadouri sa mai cumpere, ce decoratiuni sa mai aleaga, pe cine sa mai sune, cate felicitari sa trimita, pe unde sa mai plece, si tot asa, astfel incat nu le mai ramane timp sa se bucure cu adevarat de sarbatoarea pentru care s-au strofocat atat de tare.Dupa o discutie de azi de dimineata,cu tata,in masina, am realizat cata dreptate are, cat de deplasati si debusolati suntem, fara vreo noima, fara vreun sens, ne agitam, ne dam cu fundul de pamant ca sa pregatim o sarbatoare religioasa, o sarbatoare a sufletului, nicidecum a STOMACULUI, sau a DECORATIUNILOR, sau, mai rau, a CADOURILOR. "Hristos a inviat!" Ce gandeste romanul? "Hristos a inviat!Bine, acum ca a inviat,sa trecem la treaba, hai sa facem cozonaci! Opa...n-avem timp.Hai sa cumparam cozonaci!Opaa...ce cozonaci sa luam?Uite, asta are stafide...ba nu! asta e la promotie...uite, daca iei doi cozonaci din acestia, iti da o ciocolata gratis, si un pachet de servetele cu un iepure bleg.Dar asta n-are destule stafide.Gata,nu mai luam cozonac!Tinem regim, si-asa am luat in fiecare an.Sa luam cadouri!Dar ce cadouri?" Si tot asa, si toti uita ce sarbatorim cu adevarat.Pastele NU e un prilej sa iesim la cumparaturi.Pastele NU este un motiv sa mancam mai mult.Pastele NU este o ocazie buna pentru o calatorie.Pastele NU inseamna dezlegare la mici, bere, cozonaci, miel, porc, sunca etc.Pastele NU trebuie sa fie singurul moment din an in care ne sunam rudele ca sa le spunem doua vorbe obosite si gata.Pastele inseamna cu totul altceva, insa oamenii privesc totul superficial.Crezi ca ii pasa cuiva ce servetele ai tu pe masa?Sau crezi ca ma simt mai bine daca ma servesti cu cozonac de tip X si nu ma servesti cu cozonac de tip Y?Crezi ca e vreo diferenta daca mananc un patratel de ciocolata sau daca mananc uurechea unui iepure de ciocolata ce se uita dubios la mine?Iti spun eu, nu e nici o diferenta, insa e o diferenta mare intre a pleca prin excursii teleleu-tanase, departe de familie, a uita ce inseamna sarbatoarea Pastelui, a te umfla cu diverse produse pana ti se face rau, a bea pana cazi jos, a sta treaz toata noaptea, dansand pe manele,a te duce la biserica sa "te vezi cu gasca de la bloc", si a sta acasa cu familia ta,a vopsi oua, a te relaxa, a te simti bine intr-un mod civilizat si a te bucura de prima sarbatoare de primavara. Tatal meu mi-a aratat zilele astea niste panouri luminoase,amplasate cu mult tact,de oameni inteligenti,in parcurile din sectorul meu, panouri care seamana cu niste tinichele luate din piata obor, de doi lei, cu jumatate din becuri sparte si extrem de urate, panouri de pe care iti zambesc sadic doi-trei iepuri rataciti, oribil colorati, si de prost gust. Tot din categoria "de prost gust, nu faceti asta in viata voastra" sunt si reclamele diverselor magazine comerciale care, simtind ca publicul s-ar omora pentru un iepure de ciocolata, profita de prostia si disperarea fara motiv a oamenilor, si ii ademenesc cu oferte din ce in ce mai tentante, cu produse cat mai oribil colorate, cat mai incarcat decorate cu funde roz-bombon,oua galbene si verzi si iepurasi roz, toate aceste elemente constituind un criteriu de baza in alegerea produselor pentru masa/casa, cu ocazia sarbatorilor pascale. Iar oamenii cumpara, si cumpara, si daca nu cumpara se crizeaza,se nevrozeaza, intra in panica,apare sindromul "am uitat sa iau ceva", curg apele, incepe cearta cu vanzatoare de la magazinul din colt, nervii creati odata cu comenzile la pasca/cozonac, si multe alte boli nervoase cunoscute si des intalnite la romani, care sunt prea stresati,prea crizati prea nevrozati, se chinuie si se strofoca prea tare...din nimic.Hristos a inviat si fara servetelele voastre cu iepuri, si fara salata voastra de boeuf, si fara masinutele voastre cu telecomanda,sau fara fata voastra de masa cu iepuri, asa ca daca ati uitat ceva, nu intrati in panica, nu se intampla absolut nimic,nu va chinuiti degeaba. Bucurati-va, si puneti suflet in ceea ce faceti. Merita.

Nimicuri.

  Daca ar fi sa scriu ce-mi trece prin minte,acest post ar fi gol,pentru ca realmente nu-mi mai vine nimic in minte despre care sa scriu.Ce sa spun?Sa spun ca niste destepti care aveau ora de sport s-au gandit sa dea cu mingea in butonul ce activeaza alarma de incendiu si asa timp de zece minute grele ne-au tiuit urechile si n-am nimerit sa iesim din liceu?Unde mai pui ca unii din noi mai si urlau "O SA MURIIIM!!!", da,vine apocalipsa ca a dat unu' cu sutu-n minge.Iooi!Sau sa spun ca mi se pare din ce in ce mai idioata viata de liceu?Da,de ce sa mint,adica daca n-ar trebui sa invat si sa fiu prezenta la ore,n-as mai veni la scoala,e plictisitor dar,da,stiu,"scoala nu e loc de distractie" da,da e un loc unde te "cultivezi" (vorba Monicai),te pregatesti pt viata si alte cele,dar interactionezi cu oamenii fara sa vrei,si fara sa vrei apare spiritul ala de turma,apar barfele,apare invidia,concurenta,prietenia etc etc si te lovesti de ele fara sa vrei,pentru ca nu poti sta ca una din colegele mele,Ana,saraca de ea,sa nu interactionezi cu nimeni,sa fii numai tu si cartea din fata,si daca mai e cazul,vi se alatura si un sendvis storcit.Nu poti trai asa,e aiurea,e lipsit de sens,adica ea vine la scoala,murmura un "buna",care "buna" iese atat de fortat de zici ca in gura ei se duce o adevarata lupta pana cand,bariera de dintosi cedeaza,si sunetul se propaga inevitabil,si se posteaza in fata clasei,unde intepeneste pana intram,dar asa "tapana" cum sta,isi face timp sa se holbeze la tine ca la un adevarat zeu,sa te analizeze din cap pana in picioare (ce-i drept,la cei 1,54 pe care probabil ca-i detine cu multa mandrie,orice om mai mare de 1,60 ii apare in fata ochilor ca un adevarat mutant),si nu par sa o deranjeze deloc privirile dubioase pe care sunt sigura ca i le arunci,isi face timp sa te miroasa -da,nu rade,vine langa tine si incepe sa te miroasa.Dupa nopti in sir de nesomn,in care am stat sa reflectez la acest comportament cel putin dubios,am ajuns la concluzia ca intr-o viata anterioara este posibil sa fi indeplinit minunata de functie de animal de companie si anume caine,pentru ca altfel nu-mi explic nevoia aceasta disperata de a simti miros de ...om...- si daca cumva deschizi gura si spui ceva,ea sare si comenteaza,iti da replici elevate,menite sa te dea pe spate si s-o propage pe ea in functia de "tipa cool a clasei".Este o tipa tare ciudata,si nu-i de mirare ca-i subiect de bataie de joc pt toti colegii mei,si desi ea incearca sa para normala,sa se integreze,nu reuseste deloc,si mi-e putin mila de ea,adica eu una ma abtin sa-i fac vreo farsa sau ceva pentru ca stiu cum e sa faca altii misto de tine,insa uneori este chiar enervanta,si,in incercarea ei disperata de a fi cool si cu tupeu,ajunge sa fie chiar nesimtita.Spun asta pentru ca mi s-a intamplat odata sa raman cu gura cascata si sa nu-mi vina sa cred ca ea imi raspunde in felul in care mi-a raspuns odata.Si este enervanta ea ca persoana prin simplul fapt ca se tine ca un caine dupa tine oriunde mergi -inca odata se dovedeste faptul ca teoria mea a fost corecta,a fost caine intr-o viata anterioara-,te miroase,se uita dupa tine pe deasupra ochelarilor si tine nasul ridicat,ca sa te poata mirosi,se baga in vorba chiar daca nu e treaba ei,si vorbeste sasait.In fine,ziceam ca n-am subiect de discutie,iete ca am,uite cum am ajuns de la niste nimicuri fara sens,la un subiect picant-Ana-,si nu conteaza ca n-o sa citeasca nimeni,o sa citesc eu si o sa ma simt mai bine.Narcisism.B-)
"I used the deadwood to make the fire rise,
  The blood of innocence burning in the skies
  I filled my cup with the rising of the sea,
  I poured it out in an ocean of debris.


  I'm swimming in the smoke
  Of bridges I have burned.
  So don't apologize
  I'm losing what I don't deserve."

  Linkin' Park-Burning in the skies.