Rosu aprins.

 E dragobete?Este.E dragoste?Poate.E frumos afara?Nu prea.E viata frumoasa?Da.Atunci nu mai conteaza nimic.Azi,joi,de Dragobete,liceul meu a organizat (elevii impreuna cu profesorii) un spectacol cu ocazia acestei sarbatori.Asadar,ne-am dus cu totii la 11.40 in amfiteatru sa ne delectam cu programul artistic.Trebuie (chiar trebuie) specificat faptul ca acest minunat spectacol a purtat numele “Numai Iubirea”,un nume ce aminteste de melodia aceea dezgustatoare.hidoasa.oribila.cumvreitu a lui Pepe (asa-zisul cantaret latino al romanilor) ,si,cu toata sinceritatea de care dau dovada la ora asta tarzie,va spun ca suna de o mie de ori mai bine orice alta manea pe post de titlu,decat melodia asta,dar daca asa au ales organizatorii,in fine.Revenind,am ajuns noi (eu si Elena) acolo,si o sunam pe Marta (colega de la C care a dirijat intersectia Amfiteatru colt cu Holul de la mansarda),Marta raspunde si ne dam seama dupa galagie ca e deja acolo.Ne ducem frumusel,si la intrare ne intampina intr-un mod extrem de elegant,cativa baieti de la a 10a,inmanandu-ne niste bucati de hartie care,cica,foloseau drept bilet de intrare,si care aveau undeva in dreapta loc pentru nume,prenume,numar de telefon,adresa etc ,pentru o tombola.Daca la tombola premiul cel mare era un 10 la fizica ma bagam si eu,dar cum n-au asa ceva in stoc,am renuntat.Tot la intrare ne intampina Georgiana (9B) care scoate dintr-un cosulet inimioare de hartie rosii,si  ne da la fiecare cate una.Reusim sa intram,spun reusim pentru ca a fost o adevarata lupta crancena intre aproximativ douazeci de copii care aveau pretentia de a intra toti odata pe usa mica de la intrarea in amfiteatru.Sala Amfiteatru nu e cu mult mai mare decat o sala de clasa,cu o capacitate de sute de ori mai mica decat numarul total de elevi din liceu,si cu un aer imbacsit.Trecand peste aceste detalii insingifiante,intram,dam sa ne asezam,dar n-avem unde.Cateva domnisoare de la a 12a ne invita sa luam loc in sigurul loc liber si anume pe scari (sala este dispusa in trepte),si fara a mai comenta ne asezam acolo.Imediat doamna directoare abuzeaza de microfon si incearca sa se faca auzita,cerandu-si scuze pentru aglomeratie,si motivand “Nu ne asteptam sa fiti asa multi”.Pfui!In fine,incepe spectacolul.Cineva incepe sa spuna poezii,spun cineva pentru ca nu am vazut nimic o buna bucata de vreme datorita faptului ca domn’ director s-a postat fix in fata mea.Se spun poezii,se canta la chitara,se prezinta slideshow.uri,se canta la pian,se interpreteaza piese de teatru,si asa mai departe,toate concentrandu-se in jurul unei singure trairi,emotii “iubirea”. Desi ma asteptam sa fie pierdere de vreme (poate pt unii chiar a fost),desi n-am fost prea convinsa ca va iesi ceva bun din “Numai iubirea” lui Pepe,trebuie sa recunosc ca mi-a placut,sau am fost eu intr-o dispozitie buna,nu stiu,cert e ca atmosfera a fost una placuta,atmosfera de liceu,o mare turma de oi adunata intr-o cutie de carton,asteptand mancarea,si primind “entertainment”.A fost fain.Cand voi primi pozele (s-au facut multe multe poze si filmulete) le voi posta,acum e prea devreme.
  "Rosu aprins coloreaza-mi tacerea,
   Rosu aprins pe un suras ce s-a stins,
   Rosu aprins sa-mi ascunda durerea."
   

   Rosu aprins pentru ca e culoarea dragostei,durere pentru ca nu exista dragostea.

  Versuri: Luna Amara-Rosu aprins.