D for Disappointed.

  Noi,Oamenii,suntem de neinteles,orgoliosi,disperati dupa atentie,placere,fericire,si daca s-ar putea sa le primim fara sa dam nimic inapoi,ar fi PERFECT.
   Stiu ca poate par disperata (disperata NU dupa el,ci disperata in sensul ca n-am trecut peste,si nici nu am cum sa trec peste,nimeni nu are cum,decat daca e ceva superficial,un joc,atunci da,si am tinut sa mentionez asta pentru ca am fost inteleasa gresit,unii au o parere prea buna despre ei insisi),pentru ca am mai abordat subiectul asta,si ai fi zis ca am epuizat cuvintele limbii romane in fiecare post,dar pur si simplu nu puteam trece peste niste lucruri,nu puteam sari peste baltoaca,mi se parea ca e din ce in ce mai mare,si mai adanca,si apa aia plina cu noroi ma dezgusta.Si mai stiu ca cine n-a avut parte de o iubire de adolescent s-ar putea sa inchida enervat fereastra si sa-mi spuna ca sunt doar un copil.Da sunt un copil,dar ce vrei sa fac daca mi-a placut de el?Si "placut" e putin spus...Adica nu e vina mea,nu mi-am planificat sa ma indragostesc fix de cine nu trebuia,nu am stiut ca se va ajunge in halul asta,nu mi-am propus sa se termine asa,nici nu stiu de ce e asa,am incercat sa dau tot ce am eu mai bun celui de langa mine,in schimb nu primesc decat palme peste fata.Poate o sa spui "bine mai,treci si tu peste,asta e,hai lasa,ce pui asa mult la suflet? esti un copil,ce esti asa disperata?",si iti dau dreptate,insa,vezi tu,ce ma doare pe mine nu are legatura cu faptul ca omul de langa mine,la un moment dat n-a mai simtit ceva pentru mine,ci are legatura cu faptul ca nu exista respect,compasiune,sau macar pace,adica daca m-ar lasa in pace as zice multumesc de o mie de ori,insa nu e asa.Fara sa-si dea seama(sper ca nu-si da seama ca daca-si da seama,e grav) ma ranea pe zi ce trece din ce in ce mai tare,si,desi incepuse sa-mi i treaca,nu mai puneam asa mult la suflet tot ce facea el ,tot ce zicea cu scopul de a ma rani,parca am fost strabatuta din nou de un val de dezgust.E prea orb sa vada cat am tinut la el,si cat am suferit  pentru ca el se purtaa oribil,si nu-i pasa,nici nu-l interesa.Asta doare cel mai tare,pentru ca dupa ce spui unui om "te iubesc" si ai pretentia c-o spui din suflet,si toate cele,nu poti veni peste cateva zile sa spui "nu mai vreau sa aud de tine" si sa te porti in cel mai oribil mod posibil (asta luand in considerare faptul ca eu nu am gresit cu nimic,poate doar cu faptul ca credeam in el).Nu ne putem da nici macar "Buna" pe hol,si suntem colegi de clasa,nu ne vorbim,el cand aude de mine se enerveaza,da vina pe mine pentru tot,martisor de 1 martie n-am primit de la el,si repet,suntem COLEGI de clasa,si tot asa.Dupa tot ce a fost intre noi ma asteptam (stiam ca o sa se termine la un moment dat,dar imi inchipuiam ceva civilizat) sa ne putem saluta,sa ne vorbim,ca totusi ne-am iubit (cred..de fapt nu sunt sigura decat de sentimentele mele),imi inchipuiam cu totul altceva,si sunt dezamagita,de fapt e incorect spus dezamagita,nici oripilata,nu stiu,dezgustata poate.Da,e adevarat,el m-a intrebat cand ne-am despartit daca vreau sa ramanem prieteni dar a fost ceva gen "R: daca vrei sa ramanem prieteni bine....daca nu nu" adica pe mine oricum ma doare undeva de tine,iar eu am raspuns "nu",pentru ca prieteni nu putem fi,dupa tot ce s-a intamplat,dupa ce a venit si mi-a pus mie in carca vina pentru tot,insa colegi ramanem fie ca vrea fie ca nu vrea,si in calitate de colegi ne putem saluta pe hol.El inca nu face diferenta, aici e problema.Si stiu ca e usor ca,de pe margine,sa judeci si sa spui ca e o doar o banalitate,ca suntem copii,ca n-am experienta si toate cele,insa daca stai sa te gandesti doare,o,doamne si cat doare.Doare cand vezi ca omul la care ai tinut te trateaza asa.Si culmea e ca nici el nu are toate lucrurile bine stabilite in cap,si la el e vraiste,si el e la fel de confuz,sau cel putin asa mi se pare,si sa va si explic de ce.1.Nu a fost in stare sa-mi spuna de ce ne-am despartit.A inventat diverse motive care mai de care mai puerile,mai pompoase,mai "cu greutate",si a avut grija sa le "imprastie" prin clasa,ca a doua zi sa vina sa spuna altceva,sa mai adauge,si-a adus aminte intre timp.Buun.2.Cand mi-a spus ca vrea sa ne despartim,nu s-a uitat in ochii mei,ba in stanga ba in dreapta,ce o fi fost asa frumos si fascinant in idiotenia aia de clasa nu stiu,cert e ca era complet absorbit si nu mai avea timp si pentru tampeniile mele.3.Nu ma saluta pe hol,nu-mi da martisor de 1 martie,se poarta cu fundul si urla ca "e suparat din cauza mea".Mai baietas,cum sa-ti explic eu matale ca sa pricepi?Dupa o luna jumate de la despartire,cand tu spui ca nu-ti mai pasa,ca ai trecut peste,ca nu mai vrei sa mai fii cu mine,cum de mai ai timp,si resurse,si dispozitia necesare conceperii a noi motive,noi acuzatii,noi faze.Daca tu inca mai ai timp sa te gandesti la asta atunci ceva pute rau.Las-o incolo de treaba,uita,treci peste!Si 4.Mai nou se arata interesat de numarul meu de telefon.Si nu,sa nu-mi spui ca l-a apucat spiritul civic si vrea sa ajute o colega aflata la ananghie,pentru ca l-a durut undeva pana acum,si de fiecare data cand auzea de mine pleca departe ca el sa nu fie implicat,sa nu aiba treaba,sa arate ca nu-i pasa,nu-l intereseaza,deci de unde atata "interes" pentru discutiile despre mine,si mai ales pentru numarul meu de telefon?Totul este un alt joc de-al lui bine planuit(mda daca tu esti surprins/surprinsa,gandeste-te ce simt eu).In fine,ideea e ca vrea sa se convinga si sa ii convinga pe ceilalti ca lui nu-i mai pasa,ca el nu a simtit niciodata nimic pentru mine,ca eu sunt o disparata,ca eu sunt lesinata dupa el,ca eu il iubeam prea mult,iar el se simtea incatusat si avea nevoie de libertate si restul,dar el nu prea pare convins de toate lucrurile astea,pentru ca nu s-ar comporta asa daca i-ar fi totul clar,nu?Dar,n-ati prins esenta?El e un macho!El nu recunoaste ca a tinut la mine,daca intr-adevar a tinut la mine,repet nu sunt sigura decat de sentimentele mele,de ale lui ma indoiesc,ii e rusine cu asta,desi se vedea pe fata noastra ca eram fericiti si ca tineam unul la altul dac-o fi fost asa (am taiat ulterior pentru ca nu sunt sigura ca simteam amandoi la fel),multa lume a remarcat asta.Faza e ca totul TOTUL a fost un joc pentru el,un simplu joc,adica el s-a prefacut tot timpul asta,facandu-ma sa cred ca e o relatie frumoasa,sincera,ca el chiar tine la mine,chiar ma iubeste etc etc,iar eu am picat in plasa prea usor,nu mi-am dat seama la inceput,dar acum mi-e totul clar,nu i-a pasat vreodata cu adevarat,orice ar zice .Sincer nu stiu cu ce-l ajuta asta,adica ma raneste pe mine,el se face de ras,si nu castiga nimeni nimic,sau nu stiu eu,o fi ceva mult mai profund la mijloc,ceva ce eu nu-s in stare sa pricep.Oricum e regretabil,si desi am inceput sa nu mai pun la suflet,aveam momente in care ma gandeam cu tristete,si ma intrebam oare ce o fi fost in capul lui,in capul nostru,pentru ca aici nu e numai el,mai sunt si eu.Si as fi o ipocrita daca as spune ca nu imi mai pasa,adica nu poti trece asa usor peste,cat ai bate din palme,ar fi bine daca ar fi asa,si nu mi-e rusine cu asta,pacat ca lui nu-i pasa,si pacat ca el regreta tot ce s-a intamplat,pacat ca a fost prea orb sa vada ce simteam eu,pacat ca pentru el n-a fost decat un joc,o noua cucerire pe lista lui "lunga",pacat de toate astea,si-a batut joc,nu e ca toti ceilalti baieti,e poate mai rau.
   Of de cate ori n-am plans eu ca imi arunca cuvinte si ma ranea,ca m-a lasat in statie si a plecat inainte de vacanta,si n-am apucat sa-i spun ca-mi va fi dor de el,ca imi spunea ca nu putem iesi weekendul asta pentru ca are nu stiu ce treaba si asa erau toate weekendurile,ca-mi promitea ca ma suna si nu ma suna (serios acum,daca nu esti sigur ca iti poti tine promisiunea mai bine n-o mai face,asa nu sufera nimeni) si multe multe altele,dar am trecut peste toate,si acum,desi eu nu i-am facut absolut nimic (sau daca i-am facut cumva imi pare rau,dar trebuia sa-mi atraga atentia,ori el,culmea,imi tot spunea ca nu are ce sa-mi reproseze etc etc ) tot el e suparat.Unde e dreptatea?La mine,dar cu toate ca o am si sunt impacata la gandul asta,tot ma doare cand il vad cum se poarta.Asta e,toata lumea-mi zice sa trec peste,in realitate nu voi trece peste niciodata,insa nu ma vor mai rani reactiile lui,nesimtirea lui si toate celelalte.
   Am tinut la tine,desteptule,era chiar asa greu sa vezi asta?Meritam toata bataia asta de joc?Dupa parerea lui,da...Oricum eu am castigat mult din asta,adica e o experienta din care am invatat multe,si oricat de ciudat ar suna ii multumesc pentru asta,pentru ca m-a ajutat enorm, inconstient.:-) Postul asta a fost scris retrospectiv,ca sa-mi pun in ordine gandurile,sentimentele,observatiile pentru ca vreau sa inchei tot circul asta care nu duce la nimic bun;noi ne certam degeaba acum,ne certam "cine are dreptate" si este atat de pueril tot jocul ca te strici de ras,ai zice ca suntem doi oameni divortati care au de impartit casa,masina si copii,nu e asa,nu ne-am certat,nu i-am facut nimic,si chiar daca mi-a facut destule,in momentul despartiri nu le-am pus la socoteala,mi-am adus aminte de ele cand a inceput scandalul,cand a inceput el sa dea vina pe mine pt tot,sa se spele pe maini,si sa ma scoata pe mine posesiva si idioata.Repet,nu stiu ce-i iese,imi pare rau inca odata,dar eu m-am plictisit.
 " It's done. It's been done for a few months now. How did it end? If I recall correctly it was  you not willing to stay with me. After that, you thought you would get your revenge by claiming you liked someone else, some girl you barely even knew who I knew would never like you back. Well your plan worked. It broke my heart. Even though I had wanted to get over it, knowing you liked her killed me. I was shattered into a million little pieces, and thought there was nothing in the world that could put me back together.
  But something did. It was my new found self confidence. When I realized I deserved so much better than you, the pieces very slowly began to reassemble. And then I began  noticing. That more and more guys would smile at me, try to talk to me, give me compliments. That made the pieces come together more quickly. The best part about it was, I never needed to get revenge in order to become whole again. Hurting you wouldn't make me feel any better, because I simply didn't care about you anymore. You broke my heart, made me feel like shit, and then did it again. Now all I see are those wasted months with you, the time spent waiting for you to show you cared.
  The last thing I want to tell you is how much you meant to me. I will never forget our time together. And if I know anything at all, it’s that what we had was real. My love for you was true. And I loved you the best way I knew how. I haven’t said it with a lot of words or any poeticism, but there it is. As honest as I can say it." E un fragment dintr-un post de pe acest blog http://leloveimage.blogspot.com/  care mi-a placut mult,si se potrivea.Atat.